curăţenie şi timp

Sfânta Duminică

Sunt al singurătăţii mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăţ praful de pe stele,
Nu de puţine ori pe lună.

Iar la sfârşit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.

Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Când luna sus răsare pe cerul înstelat
Inima mea, nebuna, se zbate ne-ncetat,
Se umple de iubire şi dragoste curată
În timp ce stelele cad una câte una,
Magie presărându-mi în ale mele gânduri
Să fim legaţi o eternitate, de-a pururi:

S-o priveşti mereu, că acolo suntem noi,
Încoronaţi de iubirea ce ne-o purtăm pe veci amândoi
Veşnic îndrăgostiţi, nedespărţiţi de oameni,
Împărtăşind mereu aceeaşi minune, cu-o rază sclipitoare, ce arde fără oprire,
Ce poartă numele de IUBIRE.

poezie de Diana Alexandra Sima (17 iulie 2012)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor,
În privirea-ţi prea curată, ochii tăi adânc mă dor.
Şi mă pierd în universuri, prin luceferii de rând,
Preafrumoasă pământeană cu şuviţele în vânt.

Nu imperii lucitoare tu să-mi ceri a mă iubi,
Cere-mi freamăt de izvoare, desfrânări în nopţi târzii,
Cere-mi floare de cicoare, şir de stele, cere-mi luna!
Tu, a mea nemuritoare, printre ele eşti totuna...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema (ianuarie 2015)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Când eu voi fi în ţara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veţi citi,
E ca şi când şi eu aş fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torţa ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni ţărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conştiinţă-a vremii scumpă şi curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Din iarna acestui început de an îi aleg şi îi dăruiesc cel mai alb şi curat fulg de zăpadă.
Din primavara acestui an îi aleg şi îi dăruiesc o floare albă de cireş.
Din vara acestui an îi aleg şi îi dăruiesc un spic de grâu auriu.
Din toamna acestui an îi aleg şi îi dăruiesc o frunză de platan.
Din iarna acestui sfârşit de an, îi aleg şi îi dăruiesc frumoasa umbră albă a lunii,
căzută peste mâinile subţiri ale iubitei mele."

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngânare

Ziua-nfloreste-albastra, în noaptea din fereastră.
Zabranicul perdelei tresare-ncet şi rece
Şi, fragedă, lumina în sânul nopţii trece.
Întregul cer se-aseaza la geamuri ca o glastră.

Mai treaz în cuibul lumii cu stelele-am durat
Şi-am privegheat cu ele până-n apusul lor.
Mă simt mai tânăr parcă şi parcă mai curat,
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.

Când mi-a murit nădejdea şi când a înviat?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dimineaţă limpede şi rece la Nanyang

Deşi îmi pare rău că vine seara,
îmi place să văd cât de clară
curge apa acestui izvor, cât este de curată;
razele asfinţitului se reflectă în ea,
luminând vălurelele, dându-i
călătorului iluzia ca nu e singur
la drum; mă întorc cu faţa
către lună; îi cânt un cântec, apoi
ascult cum se strecoară vântul
printre pini.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui

Demnult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
Să mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit...

O, frate! — anii care trec...
Nu ştii că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pamânt:
Juneţă şi amor;

Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinţi
Şi dragostea de frate?...

Părinţii noştri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Şi lacrimile noastre curg
Zadarnic... Timpul trece!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul Tămăduirii

Izvor curat,
minutul umplerii gurii,
cu aceste jilave arfe,
dezleagă inima,
din ale făpturii
agrafe.
Izvor uşor,
ţii rănii- Prană,
prin tămăduire...
Opreşte-mi
umerii,
să nu te las
neauzit,
izvorul fericirii...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil să fiu

Să pot să fiu copil de tot
Cât timpul mai există,
Aş apela şi la complot
Ca să găsesc o pistă

Să pot să fiu copil acum
Cu inima si cu starea,
Aş inventa avid un drum
M-aş înfrăţi cu zarea

Să pot să fiu copil în gând
Şi-n veacuri peste ere
Aş scotoci munţii la rând
Ca să îmi de-a putere

Să pot să fiu copil curat
Cu gânduri intrinseci,
Aş căuta neîncetat
Copil ca să rămân în veci

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (10 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!