Poezii despre curaj și inimă, pagina 3
Zâmbet
Când dăruiești din suflet culoare altei inimi,
Să nu-i ceri absolutul, nimic să nu umbrești,
Să nu te judeci aspru, să nu te umilești,
Să nu aștepți iubiri pline de patimi.
Când dăruiești un zâmbet acelui ce nu-l știe,
Să nu-i ceri explicații de ce i-e chipul plâns,
Să nu insiști în rană, îmbrățișează-l strâns...
Să nu aștepți nimic, așteaptă-n veșnicie.
Respectă-i supărarea, la fel și bucuria,
Că nu știi viața asta cum urcă și coboară,
Tu dăruiește ce-ai mai bun, presară omenia,
Păstrează-ți bunătatea ca pe o comoară.
Durere e în lume, valori umane nu-s,
Prea jos e-acum ființa omenească,
Nu-ți pierde curajul, lasă-i să vorbească,
Tu poți să fii lumina din sufletul apus!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roze în parcul inimii mele
Un somn profund parcă mă leagă de veșnicie,
Nici tainele străbunilor nu mi se vor dezlega,
Am să rămân cu tine, cadoul meu de Crăciun
Și am să citesc din cartea vieții,
Am să culeg florile de nea din ochiul inocent,
Am să culeg ovăzul și secara,
Cu lacrimi și cununi ni se vor îmbrățișa sufletele...
Avem mai multe nopți de dăruit,
Avem un sânge de străbun din Veneția,
Avem curaj și multă iubire de oferit, fratele nostru!
Roze în parcul inimii mele,
Au îmbujorat sufletul plin de stele.
Eu sunt un quasar ce a coborât pe pământ
Pentru inima ta.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pahar
Bea astăzi și-neacă-ți tristețea sau năpasta,
Poate mâine n-o să mai poți face asta.
Un sfat, cât îl ai, folosește-ți sufletul din plin;
După ce mori n-o să te mai bucuri de rubiniul vin.
Vinul dă inimii curaj, trezește spiritul și-l asistă;
Împotriva bătrâneții un tratament mai bun nu există.
E de-ajutor la durerea de cap, la tuse și la tuberculoză,
Și la alte dureri trupești bei, și viața devine deodată roză.
Deci, să sorbim, băieți, pentru sănătate cât mai multă,
Pe cine bea ca lumea, lumea-l iubește și-l ascultă.
Cine intră-n pat și stă treaz de seara până-n ziuă,
Se va ofili ca frunza, degeaba bate apa-n piuă.
poezie de John Fletcher, 15791625, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da sau nu
Să ai curajul să spui da
În orice clipă de-ai putea.
Să ai curajul să spui nu,
Încerci mereu să fii doar tu.
Să poți să crezi, să ierți
Un om dacă te înșelă.
Să te ridici grăbit de jos,
Chiar de te doboară.
Să știi să râzi tu drăgăstos
De sufletul îți plange.
Să zici mereu mersi frumos,
Inima te-npinge.
Să mergi cu fruntea sus,
Cu inima ta împăcată
Să ști că bine ai făcut, nespus,
Mereu la lumea toată.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curajul
Gandirea, ca un fulg plutește
Și se scurge-n raza dulce
A divinei realități,
Fiindu-i, deci, cu neputință
Să-nțeleag-a sa știință.
Viitorul, deși tainic el domnește
Și subjugă-a minții vină,
Ce se-ncrede doar în vânt,
Din străvechi el se arată
Contra realului cuvânt.
Iubirea, sacru viu ea stăpânește
Și-ntărește a minții ființă,
Ce răzbate-n vântul crunt,
De la-nceput ea se vădește
Forța "de a fi ce sunt".
El, cel ce ere a schimbat
Și prefăcând în umilirii coroana,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
dacă aș fi un om curajos
ți-aș mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aș fi un dandy
ți-aș trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aș fi respectabil
ți-aș spune că e prea devreme
dacă n-aș avea inimă
ți-aș da de înțeles că e prea târziu
dar sunt un poet ușor nevrotic
și de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarța unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu știi
că există
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit
Știu, lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit;
Dar ce-a fost, a fost, iar multe încă nu s-au întâmplat.
Puțin de-a fost ceea ce-a fost bun, puțin de regretat
Vesel a fost tot ce-am trăit; curajos, tot ce-a murit.
Nu-ți voi scrie cântece despre inimi care-au suferit,
Iar tu nu vei vărsa lacrimi pentru mine, ca bărbat.
Iar dacă ți-aș rămâne credincioasă, necondiționat,
Ai avea motive să fii, sunt convinsă, destul de îngrozit.
Și, totuși, acesta-i destinul, blestemul unei femei:
Să-și etaleze lucrurile mici și dăruiască de când e lumea,
Pentru că-i plăcut să oferi când nimic nu datorezi.
Dar ție, care nu mi-ai cerut nici versuri și nici făgăduieli,
Darul pe care ți-l fac, în viață fiind, e-absența mea;
Dar după asta, iubite, nu mai pot nimic să-ți garantez.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serbarea luminii
În fiecare dimineață,
Ne spălăm frumoasa față,
Ne îmbrăcăm și ne încălțăm,
La gradiniță plecam,
Somnoroși, dar cu chef mare,
Pentru ca avem serbare,
E serbarea zorilor,
Din gradina florilor.
-Zori de ziuă revărsați,
Și pe noi ne luminați,
Ca să creștem mari voioși,
La inima curajoși!
Și să vedem cu mirare
Frumusețile din floare!
Pe pamânt, totu-n natură,
Este făcut din lumină,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi Poet...
A fi poet asemanator se arata
cu a nu tulbura adevarul deloc,
ori a-ti flagela pielea delicata,
inimile mângâind cu al sângelui foc!
A fi poet înseamna a cânta libertatea
pentru a-ti fi tie asemanatoare.
Nu-si cânta durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singura cântare.
Canarul are o voce neobisnuita, anume
râsului jalnic sunatoare, hazlie...
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limba, chiar de broasca sa fie.
Mahomet a interzis în Coran
sa se bea bautura spirtoasa,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasa!
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doare...
E greu, când te doare și taci
E greu dar nu ai ce să faci
Și taci, și te oprești să nu strigi
Și-atunci, te-nchizi în tine... și plângi!
Cei dragi îți spun că tu poți
C-ai mai trecut și știi să suporți
Și strângi din dinți, și te faci că e bine
Și ții durerea adânc, închisă în tine.
Va trece și asta, iți spui optimistă
Și inima mea nu va mai fi tristă
Apoi râzi, și arăți că nu-ți pasă
Vedeți dragii mei, că sunt curajoasă?
O altă durerea pe mine mă apasă
E dorul de voi, să fiți toți acasă
La piept să vă țin, cu mine aici
Ochii să-nchid, să fiți iarăși mici!
poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre curaj și inimă, adresa este: