Poezii despre cuvinte și sfințenie, pagina 3
Coborârea în albastru
Aripi de abur
Urcă spre cer,
Piei de balaur
Pier în mister.
Toamna adâncă
Trece-nainte
Crez și poruncă
Spre clipele sfinte.
Florile noastre
Cu brațe ciuntite
Coboară-n albastre
Uitate cuvinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot la sânul mamei
Ca un clopot de gâtul unei oi
Așa atârnam eu de sânul sfânt
Al mamei mele, în al doilea război
Cînd s-a petrecut împrăștierea românilor pe pământ.
Ca un clopot de gâtul unei oi
Și mama mă ținea să nu pre cuvânt,
Căci veneau armatele străine peste noi
Să ne ia popor, să ne ia țară, să ne ia pământ.
................
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă
Ce-am aflat și ce-am plâns mă ajunge din urmă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patriotism
Caut cu disperare dezolantă un cuvânt,
Ce nu-l mai pot găsi pe buze, veștejite
De arid, de neștiință, pe măști strâmb zugrăvite...
Să nu mai fie-n veci, înhumat în pământ!
Caut cu disperare, pierdut în empirism,
Cuvântul dispărut, ce nu-l mai pot găsi
Pe buze, veștejite de arid, de-a putrezi
Ce-a fost odată sfânt; cuvânt... patriotism!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie...
Poezie sfântă dantelărie,
Din cuvinte croșetate,
Împletite ca la carte,
Îmi umpli viața frumos,
De la Lună la Pământ jos.
Dar divin prea prețios,
De-ai fi citită cu plăcere
Fericirea îmi cântă în stele.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândăcelul retrograd
Agonizând justiția,
Un gândăcel proscris
A încercat soluția
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Și-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbește, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Și-aruncă lent cuvinte
Cu nonșalanță mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcție și cuvânt;
Și ca să fim egali și pe pământ,
Urmați lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!
fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preaiubitul meu e Unul
Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
Glasul Lui e armonia
Cântec este-al Lui Cuvânt.
Orice loc pe unde trece
De miresme-alese-i plin
Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin.
Dulcea Lui înfățișare
Este-ntreagă farmec sfânt
Mii de primăveri vin parcă
Toate-o dată pe pământ.
Preaiubitul meu e Unul
Nimenea asemeni nu-i
Cât ați da de L-ați cunoaște
Ca să fiți și voi ai Lui!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
Sunt truditor în cuvinte,
Leac ce vindecă o rană,
Sunt slovă în cele sfinte,
Cu dor de tată și mamă.
Sunt floare, iubitei de mâine,
Sau iarbă ce crește sub pași,
Izvorul cu unde line,
Cu fii și fiice, urmași...
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie în marș
În lacrimi și-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărțit la doi
Și-n desfrunzirea șirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.
Exil în orice port al frunzei moarte,
Din enciclopedii - cuvântul strâmb,
Vin iepurii cu-o foame de departe,
Spre-a mirosi cartușe arse-n câmp.
Sunt zile când prin arbori goi se-arată
Un cer mult mai aproape de pământ,
Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,
Iluzia ne stăpânește sfânt.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer
O șoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supărați, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeți și-aruncăm vorbe-n vânt.
Suspinul pădurii ne-alină un gând
Și frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.
Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ținem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul își spune cuvântul cel sfânt.
Aceasta-i povestea! A mea și a ta...
Șuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă și nu cerceta,
Nici frunțile-n cer n-or să se încrunte.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și sfințenie, adresa este: