Poezii despre doliu și tristețe, pagina 3
Eutanasia [Euthanasia]
Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ți-o miști peste-al meu pat!
Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.
Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără acești îndoliați:
N-aș vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfiorați.
Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Își va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
[...] Citește tot
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaudite amici
Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!
Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porți
Acelor ce-și bat joc de țară.
Pe cine vreți să salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!
Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, fratele meu geamăn
Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, și drag, și fără seamăn
Abia acum te prețuim.
Adio, forță a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" și al urii
Te-a hărțuit pân' la mormânt.
Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Și candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.
Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Și-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Invocație
Mi-e inima o rană de doliu și de sânge.
Atâtea suliți arse prin ea au străbătut,
Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge
Pe florile uitate de vara ce-a trecut.
O, muză, tristă muză! sub ceruri vagi și pale,
În norii blonzi de toamnă, sub zările-azurii,
Eu te-ntrevăd, cu ochii deschiși - două opale -
Cu păr ce rourează în valuri aurii.
Pe lungi vestminte albe în ale căror cute
Și-ascund uitate raze de soare ostenit,
Și moarte foi pe care pădurile tăcute,
Pe când cădea amurgul, în păr ți-au risipit.
O, muză blândă! în mâini de ceară fină
Ai florile uitării ce veșnic le cătai,
Să adorm iubirea-mi tristă ce-n inimă-mi suspină
Eterna nostalgie pe părul ei bălai.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
D-asupra patului ce-și frânge de mult icoana venerată,
În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,
Și stă pe zid, mai albă vara și iarna mai întunecată,
Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.
Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.
Și soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece și fatal,
Iar, martoră, nepăsătoare, ea stă în veci ne-nduplecată,
Atât în nopțile de doliu, cât și-n luminile de bal.
Și viața noastră-ntreagă tace în fundul tainicei oglinde;
Revăd pe mama cum s-apleacă d-asupra leagănului meu,
Văd zâmbetul blajin al tatei și-nduioșarea mă cuprinde,
Simțind că umbră cum sunt dânșii curând-curând voi fi și eu.
Și mâine altul o să vie în apa ei să-și vadă chipul,
În cadru-i trist punând o formă ce se va șterge cum s-au șters
Atâția pași pe malul mării, împrăștiați ca și nisipul
Pe care vântu-l ia și-l duce, cum poartă faima câte-un vers.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu
E-ndoliată biata țară,
Au schingiuit un om nevinovat,
Plâng mamele cu prunci în poală,
Că-ntreg sistemul ne-a îngenuncheat.
E-ncarcerat târziu un pedofil,
Demiterile-s astăzi de prisos,
Ne lamentăm generic și subtil,
Când legile nu-s de real folos.
N-aveau mandat pentru salvare,
Nătângii și nedemnii polițiști,
Iar noi i-aprindem o lumânare,
Atât de lași și atât de triști.
Suntem, din nou, popor delăsător
Și nu ne pasă de aproape,
E atâta sânge sfidător,
Prin venele deshidratate.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind
gândind prea mult infinitul
aș simți că mă dezaxez de țărână,
că stâlpul din vedere la sfârșitul străzii
e mereu rotitor
ș-o pasăre de stradă în geam plânge
scormonind îndoliate cuvinte.
cum infinitul negăsindu-ne loc precis-n el
unde într-adevăr să ne fim trăiți,
de rușine el preferă un detaliu de cenușă
ascunsă sub talpă de lună tristă acum.
iar eu, chiar cu riscul de-mi pierd spectrele cărnii
aș da de pământ cu moarte,
pricină că din dantela meului sânge blând
mi-a smuls dragu-mi frate;
că mi-a rupt o dulce verigă,
cu care plecata-am în lume
pentru crearea sentimentului de trăire
și a mă experimenta și eu pe acest expirat pământ.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alaiul unui cerșetor
Popor, faceți loc! trece-un călător!
Un sfeșnic înainte ș-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -
Cei mari, vă plecați! trece-un cerșetor!
Bogaților, loc! trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a încetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d'opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor!
Loc! loc, suverani! trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei -
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! trece-un cerșetor!
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te, române!
Ești tânăr într-o țară prea tristă, scufundată,
Îndatorată, suptă, de hoți zilnic prădată
Care mai cere numai o ultimă zvâcnire
Din vena celor care o lasă-n amorțire.
Te mulțumești cu-atâta cât scapă printre degeți
Escrocul care vine tot voi ca să-l alegeți...
Rabzi și nesomn și grele și boală și distanță
Doar pentru idealul pe care-l ai speranță.
Dar care nu te-aiunge, nici tu pe el, se pare,
Oricât înoți în contra valului de stupoare.
Așa și azi și mâine și vreme trece-alene,
Lăsându-te captivă de vorbele viclene.
Nu mai răbda, ridică puternicele-ți arme
Și du-te și-i ajută pe cei ce-or să răstoarne
Nu doar un om sau zece, cu fundul în fotoliu,
Ci pe acei ce lasă țara ta iar în doliu!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre doliu și tristețe, adresa este: