Poezii despre dreptate și lumină, pagina 3
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asocieri
Sunt uneori zile de impact
Când ne asociem cu intuiția
Sau cu pasiunea și speranța
Pentru beneficii supleante
Cu intenția si cu inovația
Călăuze idilice de perspectivă
Cu adieri din volbura zorilor
Și inițiative în prelungire
Când apar condiții coerente
Ne căutăm suflete pereche
Printre situații emoționale votive
Ne asociem cu optimismul
După cum ne îndrumă presimțirea
Sau după propria previziune
Să dăm o fugă insistentă în spațiu
Căutând la steaua dreptății
Lumina pe post de îndrumător
Activând tentații emergente tari
Inventând combinații originale
Căutând conotații autentice
[...] Citește tot
poezie de David Boia (16 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni și peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.
Țara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi și puroi.
Țara mea de flori și muguri
Ce-ai trecut desculț prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute și dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoși au cântat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?
Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot așa cum mă știi:
adus puțin de umeri
și aplecat peste întrebările lumii.
Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos?
Mâna mi se oprește: e prea puțin.
Glasul se stinge: e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?
Trupul meu cade la picioarele tale
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele...
mor în epoleți,
se câștigă-n grade,
ani și trepte...
Ele cad o dată
cu haina pe care
o dai jos seara.
Oricât de mult
ai spăla haina, zi de zi,
ele nu lucesc niciodată!
Ele au fost cusute
în vârful acului
și în lumina neoanelor
când noaptea devenea albă.
De la cel ce vine,
tot ce vine se întoarce!
Ce plăcută și curată
este la vedere Haina Dreptății,
unde stelele strălucesc pe cer
și nu sunt cusute de mâna omului!
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triumful așteptării
Nebiruit e omul ce luptă cu credință!
El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,
În taină, vremea țese la sfânta biruință;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate și... trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmașa lumii ură
Întunece viața în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...
El simte cum îi crește în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naște un izvor?
De mii de ani în piatră lovește răbdător,
Strop după strop s-o spargă...
Drum greu a fost... Dar iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vestește:
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul nostru
Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele Žnvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuință stă ŽntrŽaceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.
poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
Pescărușul - zbor spre infinit,
Înfrățit cu lumina,
Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viață,
Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei
Transformat în cenușă.
Și ai rămas pe pământ să te naști veșnic
Pentru fiecare din noi.
Ți-ai înmuiat aripile în mare
Și ai dat sufletului culoare.
Pleoapa ochiului tău
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe de înger
Un înger veghează poporul și lumea...
Poem de lumină renaște minunea.
Trăim vis de pace și flamură blândă!
Popor de lumină, povestea-i ascultă!
Dreptate i-e paza, dreptatea e scut...
Menirea de-a fii un izvor pe pământ.
Cu șoapte de vis, peste noaptea din noi,
Lumină cărarea atâtor eroi.
Un om - deputat și fiică și cânt,
Un înger, prin noi coborând pe pământ,
E Soarele, azi, strălucind - un mister,
Fărâmă de pace-ncrustată pe cer...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat libertatea cuvântului (sonet)
VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuții cuvântului)
Cuvântul dă sufletului vigoare
Și bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.
Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptății revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniță-n care nu a amuțit.
Își duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restriște și durere,
La soarta omenirii să vegheze.
În militanți își caută repere,
Ce-n noaptea minții pot să lumineze
Și împreună să spargă tăcere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dreptate și lumină, adresa este: