Poezii despre flori și furnici, pagina 3
Nave
Sunt religios.
La fel de religios ca vântul sau ca foarfecele.
Furnica este religioasă, florile sunt roșii.
Nu vreau să mor. Nu-mi pasă dacă-ar fi să mor acum.
Sunt mai religios decât praful din deșert.
Gura unui copil este rotundă. Ochii mei sunt
un lichid dulce, curgând înfrigurat.
Uneori am impresia că am copt urzici, deși
n-am făcut-o. Uneori cred că-s un nenorocit,
deși nu sunt.
Sunt religios.
Voi arunca un butoi în râu.
Dacă albinele năvălesc spre fața mea, le alung
cu mâna și văd iarăși.
Nu mă supăr.
Sufletul presează precum gloatele-n poartă.
Când o să mor, vitele vor paște ca și acum.
Casele vor sclipi ca și acum.
poezie de Toma alamun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremea pandemiei
subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar și semnez următoarele:
am ieșit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puțin noroc un arici
sau o broască țestoasă
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camelia
A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârmaciul
Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieții oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-și petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopții săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porții norilor șoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleșuv plutea prin înaltul năzuințelor.
Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâșietoare
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt natura
Se-mprăștie încet norii
Intr-o vale iese un izvor
Apar colții roșii la bujori
Ciclul vieții este izbitor
Se întorc acum cocorii
Natura se trezește
Respir prin toți porii
Zvon se răspândește
Oameni sădesc un pom
Parcurile pline cu flori
Glasuri vesele de om
Pare-a mă trezi în zori
Dintr-o iarnă amorțită
A ieșit pe nesimțite
Lângă gardul la portiță
Mici lăstare din semințe
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie mică și foarte alintată
la ora nefastă, când trenul încărcat cu granate trece prin sângele dumneavoastră, dama de pică netoții între picioarele sorții citește (cu ceva dificultate) povestea aceasta în cafeaua cu lapte de urzică. inima de bezea amețește, prostuță și grea, în odor de frăguță, iar dânsa, drăguță și bosumflată topește o mărgea în apa vinovată de melancolonie, să îmblânzească floarea bolundă și rea de begonie. dar amorul ștrengar este meșter măcelar și despică barbar coapsa frăgezită în lichiorul amar de furnică, să o pape o pisică leneșă și peltică. vai! căci poza din dubai, postată pe instagram, unde ea, apetisantă ca o shaworma de porțelan, atașată de un don juan rotunjor și bădăran, călare pe un merțan, fluturând nenumărate bancnote parfumate de yves saint laurent (să moară și ultimul dușman) n-a primit decât un like. vai! suspină înecata în cana cu ceai de păpădie, anemia ușoară să-i fie. deși într-un cancan se spune că un șarpe de mătase și-ar fi făcut câteva case în sânul inuman de diafan, mustind de mirodenii păgâne și tatutat cu șase șase șase, hashtag satan. până și zeii își picură zorii printre buzele roze de dive maladive, la care țintesc toți muritorii fără pretenții cognitive.
și se mai zvonește că un poet de budoar, fără nicio buburuză în buzunar, ar fi decedat mortal, strivit de un poem incendiar, murdar de dulceață de chihlimbar, cu picioare fatale de muză mofluză. vai! ce coșmar!
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de vară
I
Cine-ar putea să spună
Câți secoli au trecut
De-o lună,
De când nu te-am văzut?...
Salcâmii plini de floare
Se uită lung spre sat,
Și-n soare
Frunzișul legănat
Le-atârnă ca o barbă...
Acolo mi-am găsit
În iarbă
Refugiul favorit.
Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atâtea dimineți
Contemplu
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămadă de vise
Apăsări de gene de pe la Moș Ene
Zbor de licurici, lacrimi de furnici
Licăriri de stele, dans suav de iele
Acorduri de lire, clinchet de potire
Zbor de buburuze, sărutări pe buze
Cunună de laur, lunecări de plaur
Iz de tuberoze, sfieli de mimoze
Pe ram, mâțișori, cârduri de cocori
Pulbere de soare, fulgi albi de ninsoare
Grăunți de polen, culori de desen
Zboruri efemere, falduri de himere
Roua dimineții, zâmbetele vieții
Miesme de roze, fete cu cloroze
Salt de căprioare, susur de izvoare
Ape în cascade, ploaia care cade
Plutiri de acer, munți până la cer
Planeta albastră, mușcate-n fereastră
Unduiri de șolduri, peste ape poduri
Primăveri în floare, zorele în soare
Scoici în cochilie, cânt și veselie
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și furnici, adresa este: