flori şi parcuri

Teiul

Teiul este o podoabă,
Considerat copacul sfânt,
În grădina publică, ogradă,
O mândrie pe pământ.

Statura lui aşa rotundă,
Cu o coroană îmbelşugată,
Frunza verde conturată,
Florile parfum inundă.

Plouă în vremea lui cu flori
Galbene, roşii, pe alei,
Împarfumatele culori,
Florile sfinte de tei.

Din florile galbene şi fine
Culeg polen harnice albine,
Îl poartă atent la ele,
Ca să-l transforme în miere.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plimbare

Bicicleta mea isteaţă
S-a trezit de dimineţă
Şi mă cheamă: "Hai afară,
Că-i frumoasă zi de vară."

Eu îi spun: "Cum să vin, oare,
Fără ochelari de soare,
Fără ca umbră să-mi ţie
O drăguţă pălărie?"

Bicicleta îmi vorbeşte
Şi o văd că se grăbeşte.
"Hai odată, că mi-e dor
Să-ntâlnesc un verişor

Cu numele Cărucior
Care are şi motor.
Vin cu noi şi cinci pisoi
Toţi cu triciclete noi."

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, copile

De ziua ta, copile
Ochii mi-s trişti şi luminaţi
Îţi voi dărui iubirea mea.
Cu braţele deschise te voi îmbrăţişa
Nu pot rămâne multe zile,
Dar vreau să-ţi pun la picioare jucării
Iar tu-mi vei dărui zâmbetul tău, poezia
Dă-mi mâinile să ţi le sărut şi ochii
Să ne jucăm împreună în parcul zâmbitor
Printre flori si vise să ne reîntâlnim cu iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile albastre

Statuile albastre, în parcul prins de ceaţă,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Şi singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Şi-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheaţă.

Aleile deşarte, ca braţe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Şi ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.

Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopţei simfonie.

Statuile veghează şi-ascultă-n parc cum cântă –
Când luna arde-n aer – nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viaţă şi de-o iubire sfântă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea noapte

Îmi amintesc de acea noapte,
În parc, pe bancă, doar noi doi,
Vorbeam încet, uşor, în şoapte,
Deşi cu tine eram vioi.

Eu vorbeam mereu, mă bâlbâiam,
Vroiam să fie cât mai plăcut,
Doar pentru tine, căci te plăceam,
Vroiam doar să te sărut.

Iar tu, înger pur din Rai,
Priveai spre cer, erai tăcută,
Erai frumoasă, străluceai,
Ca o floare atent crescută.

Şi-ntr-un moment, fără accept,
Te-am luat de mână, ne-am ridicat,
Inima mi se oprise-n piept,
Te-am luat în braţe, te-am sărutat.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara iubirii

am închis cuvântul neînceput
cu un sărut,
a chemare
ochii tăi ardeau în noapte
liniştea se scurgea lin între noi
noi, amândoi
păşind prin parcul acela de platani
la margine de ani
neprihănită mă priveai
cum buza ta o sărutam
atingeri, a tainică visare
apoi te-ai deschis
curată şi pură
în lumina crudă a dimineţii
au înflorit bujorii în rai, iubito

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere pe lângă parc

Floarea înghiţise câinele cu tot cu stăpân
iar acum se şterge
pe frunze
cu mâinile unei domnişoare...
Podurile peste marea lacrimă
rămân închise pănă mâine dimineaţă
pentru reparaţii la aparatul de sinucis.
Oamenii fac schimb de vise la automatul
din fântâna arteziană, bătrânii
construiesc corăbii din cârjele copiilor.
La fabrica de cuie
nu mai sunt mesii.
Eu? Care eu...???...
... fiindcă suntem câteva mii
împrăştiaţi pe băncile parcului
şi ţinem loc
de copaci...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada din parc

În parc toţi porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
îşi caută rătăcit mama în colţul gurii.
Şi tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croşetezi aleile!
Ce Soare... îţi zic!
Ce Soare cu dinţii tăi... îţi zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
şi plec în scorbura cu hamace.
Tu îţi înghiţi umbra pe vată de zahăr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit castanii

Au înflorit castanii în parcul dintre noi
O simfonie amplă ce vine din trecut,
Din frunzele căzute răsar copacii goi
Comemorând în taină iubirea ce-am avut

Pe-aleile din parcuri băncuţe răzleţite
Mai găzduiesc sporadic spre seară bătrânei,
În aer porumbeii cu aripi descreţite
Planează şi fac tumbe prin crengile de tei.

În aer zarvă mare, asemenea-n pământ
Stupinele sunt pline şi câmpul înverzit
Au înflorit castanii şi ulii sunt în vânt
A renăscut natura în timpul irosit.

Au înflorit toţi pomii şi florile din lume
Triumfă iarăşi viaţa, renaşte din pustiu
Şi poate doar iubirea să vrea să îşi asume
Secundele tristeţii în infinitul viu.

poezie de Valer Popean din Şi macii plâng de dorul tău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!