flori şi sâni

Vino mâine

Vino cu-n sărut la mine,
Dimineaţa către zori,
Gândurile de ţi-s pline
Şi-mbrăcate în culori.

Lasă-ţi bluza desfăcută
De-o privire... către sâni,
Mătăsoasă... şi tăcută,
E păcat s-o tot amâni.

Te-nfăşor... c-o adiere,
Te aprind cu un sărut,
Un alint şi-o mângâiere
Dinspre clipe ce-au trecut.

Vino mâine... să-ţi fiu soare
Strop de rouă şi destin,
Patimă năucitoare
Şi parfum... din flori de crin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog soliloc

Dacă timpu-i foc
Şi spaţu-i duh,
Omul e văzduh,
Fără noroc...

Dialog soliloc,
Vorbe în sine,
Dor mi-e de tine –
Sâni în ghioc.

Din loc în loc,
Flori de omăt,
Departe – hăt!,
Dansuri ad-hoc!

Vise pe stoc,
Miresme şi vrăji,
La graniţe, străji,
Guleai, tabacioc!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărâm o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu mă laşi, nici nu mă dai

ce-ai pus în şoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă laşi nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii

ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-eşti covor
de palme buze şi de şoapte?

ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi unelteşte gând cu gând
şi cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roşii simt curgând

ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îţi respiră amintirea
resimt şi-acum gura-ţi o daltă
cioplind sărutul şi iubirea

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care va veni

Rozul sfârcului viclean
Să-l visezi, să mă doreşti.
Să tai negurile nopţii
Zburător, tu, din poveşti.

Să mă vrei aşa cum sunt,
Desculţă, fără cămaşă,
Cu gânduri plutind pe vânt,
Fără ruj, aşa, golaşă.

Să îmi pierd în mâna ta
Panglicile părului.
Tu, pe flori de liliac,
Să m-aşterni covorului.

În lumina dimineţii,
Când se-ngână surorile,
Să ieşi din iubirea nopţii,
Sărutându-mi buzele.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca într-un templu

Mă închid într-un vas aşezat pe portalul zilei
şi privesc prin clipe cum se scurge viaţa,
mi-a rămas inima plină de fior
să mă regăsesc în poeziile lui Eminescu
ca într-un templu,
sufletul meu e plin de trăirile iubirii,
nici o minune mai mult
decât florile teiului sfânt.

În irisul ochilor mei se deschide nesfârşitul
şi luceafărul apune pe braţul iubitei
cu sânii înfloriţi în veşmintele nopţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veşnicia mea de iarnă

Eu nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit şi zi şi noapte,
Din primăvară până-n iarnă.

Mi-i viaţa fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Şi, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.

Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalţă stelele cu ei
Şi ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.

Ah, nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi şi zi şi noapte
În veşnicia mea de iarnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...

Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!

Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.

Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...

Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...

Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii de vis

pe lacul cu reflexe de smarald
de nuferi înfloriţi mă simt atrasă
şi de scăldatul când îmi este cald
de peştişori de aur prinşi în plasă.

pe câmpul florilor au înflorit bujorii
e luna când fecioarele se-ndrăgostesc
când prind în mreaja sânilor feciorii
stelele în ochii lor se-adăpostesc.

ce mult mi-aş dori să mai fiu jună
să simt fluturi năstruşnici în stomac
din splendoarea macilor să-mi fac cunună
mândrului meu iubit să-i fiu pe plac.

astăzi momente de iubire se adună
în poezia mea de nostalgic cirac.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare eu te-as aşeza
Să te topeşti în mângâieri divine
În aşternutul de petale să te învăţ ce -nseamnă dragostea.
La marginea... unui sărut nebun, eu m-aş iubi cu tine muuult
Punându-ţi viaţă -n pântec...
Şi lapte-n sânii plini dar goi,
În astă noapte
"plină doar de noi"!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!