Poezii despre fumat și moarte, pagina 3
Câtă liniște în neliniște
Nicio toamnă nu trece
fără să nu își termine pipa,
trăgând cu ochiul la păsările
ce zboară dintre ridurile mamei
asemănătoare cu niște pagini scorojite.
Printre scheletele copacilor
silueta unei lumini
dansează ca și când
frunzele plimbă moartea în lesă.
Oh, câtă liniște în neliniște,
un tablou cu toate culorile vieții
bătut pe un perete inexistent...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A ști sau a nu ști să arzi
acum știu că
sunt născut din
scrumul țigărilor
fumate de viața mea!
văd și vălătucii de fum din cer,
care mă așteaptă pentru reîntregirea familiei de cenușă
și
decontarea cheltuielilor pentru aripi și lecții de zbor...
mai încolo, pe un vârf de munte
cu sprâncenele agățate - a mirare - de nori,
moartea bea, plictisită, cafele,
și-mi trimite, gratis,
cursuri de scris epitafuri!
Dumnezeu scrie și el,
(o formulă nouă pentru
mărimi proporționale:
"regula de doi simplă"),
scrie și citește
[...] Citește tot
poezie de Florin Constantin Verdeș din Antologia "Revista eCreator" (2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă
într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți
dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă mă-ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cruce
se sfarmă lumea
și pietre se frâng
pe treptele vieții
mă așez ca să plâng
n'am nume, n'am frați
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnați
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aștern cuvinte și plâng
nici stele nu cad
e liniște în jur
eu scriu cu morții plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec și să mor într-un gând
între mine și cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beție
pe două țigări
nu am timp de plimbare
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țigări și whisky și femei nebune, nebune
(dintr-un cântec)
Poate m-am născut în genunchi,
m-am născut tușind într-o iarnă nesfârșită,
m-am născut așteptând sărutul norocului,
m-am născut cu o anumită impetuozitate
și, totuși, cu trecerea anilor,
am învățat repede despre bariere,
despre frustrare, despre mirosul clismelor.
Am învățat foarte devreme să nu îngenunchez,
să nu sper, să-mi cultiv pasiunile în debara
unde nu se află nimeni, doar păpușile, perfecte și îngrozitoare,
cărora li se poate vorbi în șoaptă sau pot fi așezate jos pentru a muri.
Acum, că am scris atâtea cuvinte
și am renunțat la multe iubiri,
rămânând tot cine am fost întotdeauna
o femeie a exceselor, a ardorii, niciodată îndestulată,
găsesc că efortul a fost inutil.
Nu mă uit în oglindă
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel banal
Frecându-și pântecele de oțel fierbinte
De cheiul rece, umed și murdar,
Un cargo-boat norvegian
Respiră sufocat și rar
Ca un mamut antediluvian...
Ghicești c-ar vrea să plece iar
Spre nordul nopților polare,
Să se-nfrățească la-ntâmplare
Cu luciul primului ghețar...
Dar negrele otgoane-l țin în frâu
Și macaralele murdare
Descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...
Pe cheiul rece, umed și murdar
Hamalii dorm ca grânele-n hambar,
În timp ce mateloții beți, pe bord,
Rânjesc cu pipele-ntre dinți
Și plâng cu ochii-ntorși spre Nord,
Când fumul pipelor fierbinți
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 36 (8 septembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsurătoare
am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost și sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agățate sufletele noastre ca o foiță de tutun
și cerul capătă noimă asemenea unei morți fizice
în timp ce copilul rostogolește cercul
de mine se agață umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi și de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
și nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce facem cu restul de iubire?
să nu fumăm toate țigările
să nu bem tot vinul
să nu mâncăm tot ce avem pe masă
să mai lăsăm și pentru mâine
vom fi din nou fericiți
dar cu iubirea ce facem
cu această nevoie de a ne dărui
până la ultima respirație
până la ultimul strop de plăcere
până la ultima firimitură de carne
cum putem lăsa iubirea pentru mâine
dacă de atâtea ori
ceilalți nu-și mai amintesc de noi
ne părăsesc ne lasă goi
și nu mai privesc niciodată înapoi
ce facem cu această iubire
rămasă singură la masa tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argheziana
Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fumat și moarte, adresa este: