fuste

Porumbelul

Porumbelul n-a avut dreptate.
Porumbelul s-a înşelat.
Pentru a călători spre nord el a zburat spre sud,
Crezând că lanul de grâu era apă.
Crezând că marea era cer,
Că noaptea era zori de zi,
Că stelele erau picături de rouă,
Că arşiţa era zăpadă.
Fusta ta, bluza ta,
Inima ta, casa ta.
(Ea a adormit pe malul mării,
Tu pe rămurica unui pom.)

poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesmetice figuri

Şi voi maimuţelor politice
Ce mă priviţi prea apatice
Cu poezii juisate frenetice
Lingând scursuri pesmetice

Vă spun direct, eu sunt un defect
Prea nebun şi vouă suflu infect
Lingăii de cioate între fuste
Cu minţile voastre înguste

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tactil

Ce frumoasă eşti în fustă,
Vară, vară,
Şi cum zbori ca o lăcustă
De uşoară!

Îţi ridică vântul poala,
Neglijent,
Mă holbez la coapsa-ţi, goala,
Mai atent.

Fluture de-aş fi, din zbor
Aş putea
Să m-aşez tiptil, uşor,
Chiar pe ea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne de sticlă

cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toţi sfinţii
şi părinţii
care se ţin de mână
şi rânjesc dinţii
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr ucenic

Un Rimbaud ţăran s-a aşezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelenţă,
s-a aşezat la masă ca o ilustră eminenţă;
ca pe o laticlavă princiară
şi-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
şi cu bariş cum poartă la ţară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinţii de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.

Tăcea şi el ca mine la douăzeci de ani.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

dimineţile
sunt nişte păpuşi de porţelan
îmbrăcate-n cămăşi fil-à-fil
fuste lungi
şi pieptare tartan.

hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumuseţe ale acestei lumi
nu vezi cum roşesc dimineţile
variabil
de luni până luni?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre veşmintele Juliei

Când Julia se plimbă-n mătăsuri, ei, bine,
Atunci, atunci realizez curbele fine,
Cât de lichidă îmbrăcămintea-i devine.

Atunci când îmi arunc privirea spre ea şi văd
Freamătul lejer al fustei, pielea de omăt,
Îmi iau foc călcâile – în mine-i prăpăd!

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănă şoldurile

pline de senzualitate
legate într-o fustă scurtă
şi strâmtă. fiecare pas
e o provocare
te invită la pasiune. eşti gata
să faci sacrificii mari
pentru atingerea ei ţi-ai vinde
sufletul. urcă privirea
ajungi la sânii ispititori
înghiţi în sec. înghiţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta scaieţilor

De şapte dimineţi,
La marginea potecii
Se ceartă doi scaieţi
Degeaba, ca zevzecii.

De-o săptămână-ncoace
Nu s-au mai agăţat
De fusta ce le place
Şi care s-a urcat,

Intrând la şapte ape,
Scurtându-se treptat,
Până la cer aproape,
În ziua de sabat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu mi-am dorit să port
o fustă verde fără zorzoane
de frunze ce se-ascund şi mor
în arbori singuri

câtă lipsă de noi şi cuvânt
în toamna pădurii

insinuant
un gând mă străbate
ca ochiul de laser

mereu mi-am dorit să fiu
o tentă verde fără de fustă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!