Poezii despre gâște, pagina 3
Devreme, călătorind spre Shangshan
În zori, el își începe drumeția odată cu bătutul clopoțeilor,
Călătorește gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoș; o cabană cu acoperiș de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de pașii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâște și rațe sălbatice.
poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărăbușul de cerneală
Din bătrâna călimară,
Cărăbușul de cerneală
Ieși din caligrafie
Să-și facă tipografie.
Se pudră cu praf de stea,
Și de-ndată se avântă
Vrând să spună că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.
Gâsculița cea bălaie
Își croi de dimineață
Cizmulițe verzi de paie,
Și plecă grăbită-n piață.
Soarele dintr-o vitrină
Își luă umbrelă fină.
Moara vru să o umbrească
Pâinea să se rumenească.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com poezii pentru copii
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au început să apară...
Au început să apară! Fiți atenți!
Au început să apară! Fiți atenți!
Poporul trăsnetului e-aici! Fiți atenți!
Au început să apară! Fiți atenți!
Au început să apară! Fiți atenți!
Poporul gâștelor albe e-aici! Fiți atenți!
poezie de Anonim SUA din Din tradiția Sioux-ilor Oglala din preeriile Nord Americane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce ne trebuie este aici
Gâște sălbatice deasupra noastră
trec, iar cerul se închide. Abandonul,
ca-n dragoste sau în somn, le indică
drumul, limpede, lipsit de piedici,
ca-n orice străveche credință; ceea ce ne trebuie este aici.
Și noi ne rugăm, nu pentru pământuri noi sau pentru paradis,
Ci pentru liniștea inimii și pentru limpezimea ochiului.
Ceea ce ne trebuie este aici.
poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul gâștei sălbatice
Eu, unul dintre muritorii acestui pământ, întreb: ce este Iubirea
Care leagă perechile în viață și în moarte?
Aceast cuplu în zbor, călătorind de la miazănoapte spre miazăzi,
Avea aripi îmbătrânite, aripi care supraviețuiseră multor veri și multor ierni.
Viața în pereche este o binecuvântare,
Iar despărțirea, otravă: o capcană ea însăși, iubirea, unde îndrăgostiții loiali
Tânjesc să fie prinși. El pare să fi gândit:
Pentru cine să mai călătoresc eu, tristă umbră, zburând peste
Zece mii de mile de nori vineți
Și munți noptatic ninși?
Pe-acest drum, de-a lungul râului Fen, cimpoaiele și tobele
Nu mai răsună. N-au mai rămas decât fumul cenușiu și pădurile întunecate.
E în zadar evocarea stafiilor din alte vremuri. De asemenea, Duhul Muntelui
Jelește-n van. Cerul invidiază gâștele sălbatice,
Nevenindu-i a crede că, asemenea rândunelelor și grangurilor,
Se întorc și ele în țărână. Acolo așteptă o mie
De toamne poeții generațiilor viitoare
Care vor veni, rapsodiind și oftând,
Doar pentru a privi o clipă mormântul gâștei sălbatice.
[...] Citește tot
poezie de Yuan Haowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelușul Zmeu
Gâsculița mea cea mică
Este tare frumușică.
Are aripi lungi, pufoase,
Gulerașe-gulerașe.
Cârdul de surori o -ntreabă:
- Surioară, vii la iarbă?
- Nicidecum nu voi veni,
Sunteți tare cenușii.
Eu sunt albă ca o floare,
Voi prea negre pe spinare!
Vezi ce aripi lucitoare?
Nourași bătuți de soare...
- Tot ne spui că ești frumoasă,
Zise gâsca cea mai grasă.
... Dar ai glasul fioros,
Zise alta fără rost.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din cartea pentru copii - Povestiri și poezii La Castelul Regelui -
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum căzut
S-aude zbor scurt și zadarnic
de gâște peste pajiști reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt,
vieții nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viața toată.
Cu mișcări oprite ades
văd bolți prăbușite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică șatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
și-al fumului căzut din vatră.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt de toamnă
Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba și frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâște spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.
Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele și tobele țin isonul vâslașilor care cântă;
În mijlocul festinului și-al bucuriei, vin gânduri negre;
Anii tinereții cât de puțini!
Bătrânețea cât de implacabilă, cât de aproape!
poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și orasul care-ti plange pe umar
din nici un gang nu iesi singur
ți se mai atarna o poveste
strazile-nnoptate se strang
se fac de marimea unei batiste
pe care o strangi in pumn
ai vrei s-o arunci
dar unde se mai strang toate lacrimile
și uite ca in carouri
o gâscă joacă șotron
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâște sălbatice
Voi nu trebuie să fiți înțelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeți în genunchi
o sută de mile prin deșert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteți animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiți-mi despre disperările voastre și vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste șesuri verzi și peste sălciile prundului,
peste munți și peste râuri,
razele soarelui și stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt și-albastru, gâștele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur ești,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginației tale,
te strigă asemeni gâștelor sălbatice, pătrunzător și incitant
mereu și fără contenire, semnalizându-ți locul
în marea familie a lucrurilor.
poezie de Mary Oliver din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gâște, adresa este: