Poezii despre gelozie, pagina 3
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei rămâne - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sonetul 61
Așa voiești, ca amintirea ta
Să-mi țină noaptea pleoapa desfăcută?
Și vrei ca somnul să nu-l pot gusta,
Iar umbra ta sa râdă nevăzută?
E al tău spirit cel care-a venit
Să-și bage nasu-n treburile mele
Pentru-a vedea dacă m-am lenevit,
Dacă-s gelos sau am păcate grele?
Nu cred, tu nu iubești atât de mult,
Iubirea mea îmi ține ochiul veget
Iubirea pură, pe care-o ascult
Și de-al tău drag veghez fără să preget:
Eu treaz aici, tu treaz în altă parte
Cu alții-n jur, de mine prea departe.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 57
Sunt robul tău și cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorință?
Căci timpul meu eu nu îl prețuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putință.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aștept pe tine
Și-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Și că m-ai părăsit cândva pe mine.
Și nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi și unde-ți este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.
Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ți pune gând rău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A tine, A mine
Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăși te vâna,
azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine - trist și dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea în părul tău
Noi doi privim același cer,
Aceleași stele căzătoare,
Care doar trec, însă nu pier,
Ca o iubire ce dispare.
Mă uit la ele, sunt gelos,
Au adunat vise, dorințe,
Le duc în zborul lor frumos,
Prin lumi cu prinți și cu crăițe.
Au toate sus un cer al lor,
Îndrăgostiți ce stau să-l vadă,
Sperând că poate zeilor,
Din mâini vreo stea o le cadă.
Ți-aș prinde-o undeva în păr,
Să-ți strălucească veșnic ție,
Precum pe apă un nufăr,
Iar tu să-mi luminezi doar mie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie
Când mă iubește piatra
care mă izbește
absurd abisul vine din adâncuri,
ceața mată hoinărește pe străzi;
coborâm răsfățați în profunzimi,
umbrele își caută singurătatea
se află, se regăsesc, se împlinesc.
Pândim să se reverse cerul.
Ce odios e timpul care ne răsfiră!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață marină
O dungă roșie-n zări se iscase
și plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturîndu-mi șuvițele căzute pe frunte, visele,
sprîncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineață neobișnuit de lungă,
urcînd un soare neobișnuit.
Adînc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noștri se va-ntoarce înmiit!
Mă ridicam, scuturîndu-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tîmplele
cu umbrele lor melodioase.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazele ojate
Te alint in zori
Cu surâs de flori
Nori-ți cântă în bucle
Cu ploi calde
Soarele gelos se ascunde
Ești frumoasa de nu știu unde
Cu degetele înflorate
Ești zeița picăturilor de curcubeu ojate
Fug gazele trandafirii pe spate
Rujul mușcă de grumaz
Cu sărutări de topaz
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre gelozie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gelozie, adresa este: