genialitate şi iubire

Geniul, floare rară (acrostih)

Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeţii,
Emuli pigmei şi vanitoşi
Se străduiau să-nvingă sorţii
Cântând din lira lor, făloşi,
Un bulgăr de cenuşă-amară
Lăsau în urma lor, prejos,
Umbriţi de geniul, floare rară
Crescut al lumii scump prinos.
E tare limpede fântâna
Adăpătoare în amurg,
Fermecătoare codrul, stâna,
Aduse-n scris de Demiurg;

[...] Citeşte tot

acrostih de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te voi iubi
indiferent dacă simona cîştigă această finală
sau dacă universul se va micşora brusc
la mărimea unei nuci
din pomul din faţa balconului

voi scrie
aşa cum pot
prost sau genial
sau pur şi simplu uniform de bine
aşa cum păsările-mi cîntă-n fiecare dimineaţă
fără obligaţii sau contracte

de fapt îţi voi scrie

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset galactic

sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate şi de strune
nici spaţiul în mii de ani- lumină nu-l împart
şi nici că Te iubesc nu ştiu a spune
sunt pur şi simplu ca un vierme orb
şi surd sunt ca Beethoven şi ursuz
trăiesc mult mai puţin decât un corb
şi cât trăiesc la fel e un abuz
şi numai sufletul păstrează un secret
încredinţat drept talisman cândva de Tine
şi când v-a părăsi umilul meu schelet
şi lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup şi mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
şi să revină înapoi pe Geea...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul Gordian

S-ar cere iubire, şi nu doar atât,
Să-nfrunţi un Oracol şi nodul să-l tai,
S-ar cere atâta putere încât

Cu mintea şi sabia-ntinsă să ai
Întregul imperiu, atât de râvnit,
Pe tine cu totul să vrei să te dai,

Să faci din iubire un ţel şi un mit,
Un gest, doar atât, nu cuvinte în plus...
Chiar Zeus să fie surprins şi uimit,

Iubirea e geniu, dar nu e impus,
Întreabă pe Gordias cum a făcut
Un nod, care-atâţia-mpăraţi a sedus,

Dar UNUL a fost cel ce l-a desfăcut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)

Dulce limba românească
Tu-mi eşti alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.

Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem fiinţe betege?

Nici curajul nu mai avem
Trăim ca şi bulgării trişti şi grei
Ne întristăm adesea şi strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.

E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Şi nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Şi-ţi cânt vinovăţia ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu străşnicie în peşteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - ştiindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râşnit din orz
Şi-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Şi pentru modestia de-a-mi naşte numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul Gordian

- terţină -

S-ar cere iubire, şi nu doar atât,
Să-nfrunţi un Oracol şi nodul să-l tai,
S-ar cere atâta putere încât

Cu mintea şi sabia-ntinsă să ai
Întregul imperiu, atât de râvnit,
Pe tine cu totul, să vrei, să te dai,

Să faci din iubire un ţel şi un mit,
Un gest, doar atât, nu cuvinte în plus...
Chiar Zeus să fie surprins şi uimit,

Iubirea e geniu, dar nu e impus,
Întreabă pe Gordias cum a făcut
Un nod, care-atâţia-mpăraţi a sedus,

Dar UNUL a fost cel ce l-a desfăcut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele şi rumene văpăi
şi tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumuseţe ce nicidecum n-a fericit-o
şi-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ţi-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toţi românii
şi cel mai fericit din noi, din toţi
azi Veronica Micle vine către tine
primeşte-o şi-nţelege-o dacă poţi...

cel mai duios poet din toţi poeţii
şi cel mai gingaş şi la suflet şi la chip
şopteşte-o rugă-n vers imensităţii
întru iertarea omului ce te-a iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şoaptelor

Poetul ştie rosturi şi lucruri
ale vieţii din noi, din noaptea fantasmelor;
un călător printre ţările mici
ale basmelor,
un mare iubitor de pisici nevăzute,
de unduiri şirete
şi trucuri
tăcute.

Traducător de profesie rară
din limba vechilor uriaşi, din graiul atlant,
geniul magiilor apei,
un mic elefant
posesor de chei potrivite,
... hoţul de sens,
fără de ţară şi fără
iubite.

poezie de Petru Hobincu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de PetruH
Comentează! | Votează! | Copiază!