Poezii despre genialitate și timp, pagina 3
Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința-i divină
Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii
toți și genii și nerozii
Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezești
te dai înger între pești
Cu țeapa sar toți pe tine
de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La țărmuri barca nu se mai frământă-
Oștiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-și mai arată pumnii către stele...
Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.
În lung și-n larg - tăcere și lumină...
Natura se-oglindește-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la față.
Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihnește-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viață.
sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)
După ce ți-ai îmbogățit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferințe,
Cu înțelepciunea multor personalități,
Cu știința de a interpreta priviri și tăceri,
Cum și a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinației și al profeției,
Încât ți se pare câteodată că ții întreaga lume
În căușul palmei tale
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii și făcut cunoscut
Tu, fii mulțumit dacă în ora acelei supreme revelații
Viața nu-ți joacă cumva o festă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afganistan
și el dorea și el uita
că eram împreună - uite
un capăt de lună de la
eclipsa aia de lună
uite
de ce te iubesc răsturnat (!?) dungi albastre
cum
aș iubi plutonul de geniu obișnuit
din afganistan
unele coaste
așadar
eu chiar cred eu chiar cred
par
că beau vodcă-n kazan
cu un pai
din imensitatea ba
lotului...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Scrisorile
dacă sunteți zilele astea la Balcic
și zăriți un pictor cu un șevalet de câmp în spinare
deși aici e munte și mare
acela
nu sunt eu - coloristul
aflat în eroare este Tonitza (?!) un geniu cu vântul
fluierând în multele buzunare
am citit
asta în scrisorile sale patetice către domnul Armand
bune de
înrămat chiar și în zilele noastre
fericite la Balcic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trecea condorul
Mini-fabulă
Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semețe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să își dispute porumbul... cu-o găină!
Morala
Asemeni, printre oameni sunt genii, aripați,
În turnul lor de fildeș, oblăduiți de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea titanii nepătați
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contabilitate
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiți.
Câteva momente când era să fim frumoși.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Și cu acceași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și timp, adresa este: