Poezii despre ger, pagina 3

Cântecul bastardului
Cine sunt? de ce mi-s pașii
Legănați în aritmie?
Mă alină ucigașii
Sau de zile mă sfâșie?
Unde merg? De ce mi-s anii
Drumuri negre de leșie?
Mă încrâncenă tiranii,
Sau cu gerul mă sfâșie?
Cine sunteți, triste umbre
Care stați în straja nopții?
Care-s drumurile sumbre,
Cine sunt luntrașii sorții?
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pan Halippa
Și dacă iar năprasnic,
veni-va gerul
de la est,
învelește, Doamne, inima românului
în steagul lui Mihai!
Ajută-l să înfrunte balaurul nopții
cu lancea razei
din el,
șoptește-i de străbunii
Romulus și Remus
salvați de o
lupoaică...
ce-n neguri pare
urs.
poezie de N. Petrescu-Redi din Literatura și Arta (9 octombrie 2008)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de ajun
în seara de ajun
aș vrea să fiu iar copilul sfios
vestindu-L pe Cel bun
pe domnul Hristos
să mă văd alergând
pe ulițe ninse
la porți colindând
cu felinare aprinse
să-nfrunt gerul de afară
și aerul rece de iarnă polară...
dar cui îi pasă în astă seară
când renii din ceruri coboară
#
e noapte și e târziu
luna se-nalță prelungă
copilul de ieri n-am să mai fiu
doar timpul o să mă ningă...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine mi-ești pădure!
Cine-mi ești, pădure,
Lamură ușure,
Versului meu teafăr,
Zborul de luceafăr,
Cănd te sună cerul,
Arșița și gerul,
Din pământ te sapă,
Viscolul spre apă!
Printre frunze-n dungă,
Îmi foiești în pungă,
Pădure de gânduri,
Leagăn pentru scânduri!
Cine-mi ești, pădure,
Lamă de secure,
Vis de-ncrângătură
Semn de legătură.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!


Piftia și dragostea
Gerul Bobote
Este în pute,
Dragostea de ti
Parcă-i o pifti
Ce se întăreș
Pe când se răceș,
Și tremură toa,
De dor, în castroa.
Presimt că ți-e foa
Și-aștepți răbdătoa
S-o mănânci... E bu
Să te lingi pe bu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna
Negreșit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.
Negreșit! focul din soare
Nu-l plătește Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne și cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul înghețat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ți iubești făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Și-ai opri crivățul aspru
Să mai sufle pe pământ!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ochiul de vis
Dintr-un alint
Zilele-mi pleacă
Prin labirint
Visul să-mi treacă...
Nopțile-mi cad
Coapte pe ruguri,
Gerul uscat
Strigă din muguri...
Zâmbete coc
Ploi de iubire,
Îngeri de foc
Mor în neștire...
Marea-i un dor
Curs în uitare,
Visul-un zbor,
Ochiul - o mare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hrănit cu praf de stele
În urletul lunii de câine
Râul a rămas fără suspine.
Numai tu mai bați in mine
În gerul ce-mpietrește vene..
Și turțuri rasăr zăbrele
Priviri și ferestrei mele
Cu surâsul tău printre ele
Hrănit doar de praf de stele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La minus grade
La minus trei, gerul te întreabă,
La patru grade și mai mult
Când ajunge cinci înseamnă
Ești pe deplin amorțit.
Pui în picioare ciorapii groși
În mâini mănușile pufoase
Pe cap căciula bine o-ndeși
La noi, iernile-s geroase.
Bine ar fi din cer să cearnă
De azi o ultimă zăpadă
S-acopere grâul firav
Să împiedice gerul hulpav.
poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Universul creat de zăpadă
Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.
Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.
Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.
Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ger? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ger, adresa este:
