ger şi visare

Invocare

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ţi un potir.

Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ţi-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele şi de vis.

În carnea-mi răvăşită peste ani
Tu mare şi cărunt ai zăbovit
Şi-n pleava de ferigă şi golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.

Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec şi te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec disperat

Nici măcar ochii nu ştiu ce să spună
acestui trandafir al bucuriei
deschis în palmele mele
sau printre pletele zilei.

Tot ce-am visat a fost atât:
doar apă, împurpurată de ger.
În această durere un trandafir nu şi-ar găsi locul.
Mie oferiţi-mi umbra unei nave.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în vis de iarnă

A nins cu pletele lui Dumnezeu,
e o cărare de iubire
între inimile noastre,
o linişte adâncă
ca somnul unei căprioare
la sânul pădurii...

Ce frumoasă icoană
crăpată de ger,
îmi eşti între viaţă şi moarte,
femeie în vis de iarnă,
tremurând toată sub pielea mea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aşează iarna

Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri şi de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Şi prin căldura... tainicului şal.

Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-şi pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopţii... bate nefiresc.

Este vacarm, e ger, şacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Şi focu-n sobă arde... vâlvătaie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer olandez

Vorbim despre privirea-ţi ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolenţa şi-a cerului paloare.

Tu chemi aceste zile călduţe şi-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.

Şi semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Aşa cum străluceşti, cu nişte vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.

Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă şi prin brume,
Dar şti-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuţite ca gheaţa şi ca fierul?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuviţe blonde

Apare iar pasul în leagăn mlădiu
Din blond filiform, în exod trecător,
Cu aerul proaspăt şi zâmbetul viu
Ascuns sub obrazul lucind doritor.

E parcă parfumul din mii de femei
Topite în suavul rămas un mister
Ce curge pe strada ce fără temei
E zilnic aceeaşi şi-n arşiţă, în ger.

Se simte tic-tacul de inimă-n dor
Ce lasă în urmă un cânt melancolic,
Ce parcă ar vrea să-şi ascundă un zbor
De aripă, în rană, ameţită bucolic.

Presimte un iz ca de drog a visare
Pitindu-şi din timp, ce va curge, pierdut
Şi doar o timidă ocheadă, de floare,
Revarsă căpruiul de-un vrut neştiut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Trag plapuma ruşinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte
Nu cred să te iubească de astăzi înainte
Aşa altcineva.

Ci visele ca mrejele, ca un desiş ghimpos...
Trag plapuma,
trag pielea dezvelindu-mă până la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte.

Ci alt vis mă trezeşte, mă lasă pălmuită,
Şi ca nicicând bogată, şi ca nicicând iubită...
Eu dintr-un vis în altul aş trece nopţi întregi
Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, şi-mi însoţesc silaba...
Ca fiarele nicicând să-şi vâre-n cântec laba.

poezie de Renata Verejanu din Ofranda omeniei (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sus,
într-o ţară cu umeri albaştri,
gerul s-a oprit să privească păsările
dintr-un refugiu de aer.

se însera a joi
când a început să ningă în spaţiu,
era un ger tânăr,
se-nchipuia
visul dintr-un somn de pasăre.
fără să vrea
îngheţase roua pe lună
şi, dintr-odată,
timpul, ca o apă gândind în frig,
a început să cadă
peste toate părţile viului.

ningea
în ţara cu umeri albaştri...
un poem,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
ţese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-ngheţate
pierdute speranţe,
ucise de ger
ascunse sub paşi
răsună ţipătul
şoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

aş vrea să fiu un fulg
să fiu luat de vânt
apoi,
la uşa ta încet să cad
plutind
aş vrea să fiu şi ger
şi floare-n geam să-ngheţ
ca-n gănduri să mă vezi

aş vrea...
în nopţi când tu visezi
să mă citeşti plăngând
ştiind
...
că nu mai sunt
dacât
un fulg pierdut în vânt!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!