Poezii despre greutate și moarte, pagina 3
Don Juan
După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înșelate în asteptările lor cele mai sfinte,
Au găit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.
În fiecare dimineață,
În fața oglinzii,
După ce își creionează sprâncenele,
Își fac buzele
Cu șoricioaică,
Pun șoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Și așteaptă.
Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire
S-a făcut șoarece de bibliotecă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de frunze
Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morții se sfărâmă.
Lacrimi cerești... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,
Trotuaru-ndoliat de pași grăbiți,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.
Se-nalță fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tușați cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alarmă de gradul "zero"
ninge peste morții ce trupurile-și țin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
și prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare mușcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viața primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăți
ești ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ține
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia ființei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
și-i văd încolonați cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte
ești poezia scursă din rana mea de ceară
pătând țărâna arsă de ruga dimineții
mă paști ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependent emoțional
glasul tău, țipătul, urletul
îmi umple sufletul de pace și liniște
asta înseamnă că ești aproape
că-ți pasă, că suntem vii
nu mai alerga (după alte femei... opțional)
te vreau întreg, fără lipsă la gramaj ( cele 21 de grame esențiale)
și mai ales, mai ales... mi-e frică să nu te rănești
așa că nu încerca să faci ceva...
lumea s-a luptat și luptă pentru eliminarea sclaviei
ca sclav, îmi poți lua hrana, odihna, viața
dar visele rămân ale mele marcă înregistrată
ca sclav emoțional depind de tăcerea sau urletul tău
într-un ocean de liniște, pot gusta libertatea de a muri sau de a trăi
fie mie dorința de-a tăia cordonul ombilical
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie, dulce iluzie
De nu vine nemurirea sub teiul cel bogat
unde pasărea de aur și-a făcut cuib curat,
de teamă mă voi ascunde într-un colț de lume
unde nici moarte nu va putea să mă dărâme.
Voi construi de la zero un mare imperiu
clădit pe cinste și prețios frumos,
străin de orice lege a vechii lumi
unde oameni nu pot trăi decât cu stăpâni.
Dacă am un soare deasupra capului azi
și-ntins în iarba îl pot privi în voie,
la ce-mi trebuie aur și pietre rare
când a trăi în mine mi-e singura nevoie?
Tâlharii acoperiți cu straie aurite
mână cârdul impresionant de vite
ce se sperie de la o simplă vorbă
că Dumnezeu e în cer și viața-i probă.
Și pe mine întâmplarea m-a adus aici
în viața mea ce are un singur stăpân,
inima curată ce tot timpu-mi vorbește
și mă ajută să aleg ce-i rău sau bun.
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, o iubire...
E tot, iubire -peste tot și frunza cade ram
și se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
și, nor ce-așteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
să cadă râuri să ne spele și, albina, ce-nmulțește floare, fără relaș... nu știe grevă.
E muntele semeț -ce ține să-și toace roca în rădăcini
și bradul priponindu-l ace să nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.
Câinele -stă domesticit, iubește chiar și pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
și zile, nopți, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel țin mult la tine... până ce-oi piere amoros...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură împreună
Spune-mi că algele inimii aduc blândețe
Că răvașul extras spune "până la batrânețe"
Că mareea și amintirile sale se întorc la Dumnezeu
Că Nomadul urmărește vântul mereu
Că mâine dimineața-mi vei spune "ești frumoasă"
Că o vei face doar cât să nu mai fiu întoarsă
Că oglinzile nu au nimic, sunt lac de sare
Că ard ochii și fac doar umbre pe trotuare
Că omida când moare formează Crisalida
Că piatra brută șlefuită formează piramida
Că omul își caută consistența, nu fericirea
Că neghiobia jocului de zaruri dă știrea
Că întregul nostru trecut e doar naștere
Că greutatea sacului înălțat ca o rugă-i cunoaștere
... Că topiți în timp și schimbați în nisip
Eu nu mai am nimic să-ți zic.
[...] Citește tot
poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vegheați!
În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în iureș
Zburdalnici iezi
Copii cu șorțulețe și funte,
În priviri rouă
Și pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuș plin de nădejdi
Și tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboțele
De șapte poști? Să-l vadă mama mai repede mare...)
Ca dintr-o țară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
[...] Citește tot
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima plecare
Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor și eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice șoaptă mă adie
când toți vor crede că n-aud nimic".
Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.
Luasem și măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
și să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.
Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abțineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, așa, nemort.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și moarte, adresa este: