Poezii despre iertare și lumină, pagina 3
Dolce vita
Plictis și tratament ambulatoriu
De somn, să nu mă prindă apatia
Că lumea-ntreagă e un sanatoriu
Cu pacienți care-și ignoră maladia
Îmi trag de milă, peste ochi tichia
Și întrerup lumina provizoriu
Ca Gânditorul de la Hamangia,
cioplit în piatră. Poate în ivoriu
Îmi pun motanul paznic pentru vise
Și-adorm de sforăit, instantaneu
Odată, când credeam că adormise,
L-am prins înfulecând dintr-un pateu
Cu-atâta poftă, că era în stare
Sătul, să ceară tuturor, iertare!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos a înviat
Hristos a înviat și pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălțat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne dușmănim, ca frații
Între noi să trăim și pe tatăl lui să-l iubim.
Așa fiul lui Dumnezeu ne-a învățat.
Hristos, Hristos a înviat!
poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu-i prea târziu
Chiar venind cu lumina
grăbit spre înviere
bucuria-i creștea,
împărțea și altora prin cuvinte
păstrând în gând iertarea.
Niciodată nu-i prea târziu
să fii cu inima ușoară
la masa cu bucate sfințite,
preamărind cu iubire
în numele tău și al mesenilor
pacea întru Domnul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea numelui
Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârșit.
Sfârșitul naște începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea știută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat și vindecarea.
Am renunțat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru și divin
Veșnic mereu...
Amin.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ca un înger
Mireasmă tainică de floare,
Esența tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate și iertări.
Mi te adun dintre cuvinte
Și te-nfășor... abia simțit,
Fermecătoare și fierbinte
Ca un destin... însuflețit.
Ești ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Și căutând... ca o regină,
Misterul nu știu cărei stele
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic
Nu mai vreau sa-mi fie rușine de mine,
M-ascund in uitare,in ganduri fulgeratoare,premeditate,
Pe care le transform imediat in indiferența,și le uit în vene,
In miraje celeste,disimuland, in idei de libertate.
Vreau ca azi să învat ce inseamna nimic,
Sa mă pierd în betii surde și să rup din din îndurare,
Să rad nebunește,macabru, văzandu-mă trantit,
În noroiul luminii, in păcat și-n iertare.
Să sap tunele spre lumina conștiintei,
Și de ea dand sa gust din cristalele-i reci,
Găsind un puști ciudat ce plange, să-i ard reținerile dorinței,
Și să rad, in delirul absurd, de praful de pe-acele cruci.
poezie de Bucur Marius Ovidiu
Adăugat de Bucur Marius Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
să-și simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
și razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
și-n părul meu de noapte și de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
și murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi
și să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
și-oglindă fermecată.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soapte in amurg
Ș_optind ușor îmi iese iar în cale vântul,
O_rbit mă simt de soarele ce-apune,
A_ș vrea privind în zare și ascultându-mi gândul,
P_rin șoapte dulci s-adorm uitând de lume
T_e-aștept însă pe tine și voi privi apusul în tăcere
E_u vreau să vii să-ți spun că încă te iubesc.
Î_n jurul meu tot plânge vântul cu durere,
N_u ești aici și multe-aș vrea să-ți povestesc
A_ștept să vii alături de ultimele reze de soare,
M_ergând tăcută pe cărarile dulci ale visului,
U_rcând spre mine ca o dulce alinare
R_oșii, buzele tale în lumina apusului,
G_răbit să le sărut și-apoi să-ți cer iertare.
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iertare și lumină, adresa este: