imposibilitate şi visare

O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?

o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit

O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi dorit

Mi-aş fi dorit astăzi
să-mi fii alături
să-ţi pot simţi izul matern
în a patruzecişişasea respiraţie a vieţii mele
să-ţi recit poezii
despre mame
despre sacrificii
şi iubiri imposibile

mi-aş fi dorit astăzi
să-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelaţie
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt fiinţe sublime
care nasc plozi
şi-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
şi-un imens gol de iubire în suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elitiste deturnări

Întrebări fără de număr, epitete unicat,
Veşnicii ermetizate şi un păcătos stilat,
Fraze interogative, bancă fără amintiri,
Frunze gata ruginite, imposibile iubiri.

Degete scormonitoare, iluzorii căutări,
Enigmatice ispite, îndrăzneţe aşteptări,
Sărutări multiplicate, vise şi picanterii,
Ploi mereu întârziate, inutile şmecherii.

Pasiuni costisitoare, regretabile tăceri,
Aparenţe-nşelătoare... euforice plăceri,
Fulgere echidistante, inocenţă şi tutun,
Abstinenţă trecătoare, inefabilul nebun.

Sentimente tăinuite, elitiste deturnări,
Elemente ignorate, gălăgie, provocări,
Destinaţia finală, e o toamnă în amurg,
Ce a rătăcit poteca îndoielnicului burg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de fum

Aici nu există nici un loc sigur în care copilăria să-şi lege încălţările.
Pe trotuare strălucesc doar floarea desculţă a asfaltului şi unghiile murdare
ale sărăciei, coruri de urină blestemând hainele uzate ale prezentului,
cu mâinile pe steagul atroce care nu există.
În umbra oarbă a mesei, această demenţă bucăţită, fără de care uitate sunt
catastrofele, acele pietre din inima geografiei.
Fum dens, de uleiuri îmbătătoare şi altare cu rugăciuni de foc.
Calendarul arde cu un strigăt de fulgi strălucitori.
Pulsează nevinovăţia imposibilă, cu ochii larg deschişi, precum o uşă.
Cine are de fapt timp să viseze sub streaşina acoperişului?
Cel care vrea să se salvezee tot timpul în trecere.(Rana este demenţială
ca un deşert de ţipete. Nu există şine curate sub trenuri de urlete întunecate,
nici atât de multe traverse pentru a susţine bezna.)
Cineva trebuie să cultive lipitori pentru a-şi vindeca propriul delir.
Din copilăria mea am văzut exilul şi pini de îmbrăţişări înnegrite.
Ţara a fost întotdeauna un foc de pulsaţii sinistre. (Este o dulceaţă intangibilă din cauza prea multului delir, totuşi, mulţi întind mâna spre farfurie.)
Unii suferă tremurături orgasmice.
Unii spun poveşti amuzante despre cadavre.
Unii lasă să se ivească zorii în cumpăna roşie.
În prezenţa mea, un copil se agaţă de pantofii lui, doar în caz că...

poezie de Andre Cruchaga, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngerii nu au noţiunea timpului

aşa că după ce-mi voi săruta marea
iar urmele mi se vor agăţa argintiu
pe cărarea care duce în lună
vreau să dezleg poetul de fiecare trăire
să-i desenez menuetul pas cu pas
prin mozaicul asurzitor de sub tălpile inimii
dar îmi ninge mov prin ochii
aşa că o să vă povestesc doar
cum cresc fulgii dinspre stele
................................
un păianjen de cristal ţese lacrimi
nu din lut nici din cer
nici măcar din durerea aceasta
parcă din ce în ce mai limpede
diamante pentru o fereastră rotundă
mai întotdeauna cu vedere spre un imposibil rai
................................
nu din vise se cern galaxiile
caut în zadar constelaţiile prin oamenii de nea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de neînlocuit

Te caut de mult timp şi tu eşti atât de departe...
Acum că te-am găsit distanţa aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Şi voi aşterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie şi poate aduce fericirea
O fericire unică şi individuală
Poate că neîmpărtăşită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Şi ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alţii nu au putut
Şi jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ţi frumos
Dar una căreia să-i plângi şi să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puls

Inimi desenate pe asfalt,
galbene, verzi, gri şi albastre,
în pale culori, fără contraste,
raze de soare infipte în coaste,
şi aripi tinzând spre înalt...
Somn imposibil în nopţi imposibile
şi veghe în vise ce nu-ţi aparţin,
pe un obraz, o lacrimă cade, lin...
Flori de liliac ce se desprind dintr-un cântec,
fluturi cu zborul oprit într-un pântec,
îngeri ce încă îşi scutură praful de stele,
alegând dintre geamuri, unul din ele...
La frontul din est, interese obscure
îşi lasă amprenta pe vrejuri de mure,
contaminând şi om, şi natură,
într-un război cu pumnul în gură...
O comedie ruptă din realitate,
urcând pe o scară cu treptele plate,
într-un decor colorat cu de toate,
în care străluceşte acelaşi actor...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxiile s-au născut în zarzări

când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieţilor
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu ştiu dacă se chema într-adevăr aşa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine şi fluturi

când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă priveşti mirată

universul este o livadă în care fluturii îşi fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rang de artă

Te-ai născut pentru-a fi muză, pentru-a da lumii culoare şi-a o face să vibreze ca un copil ce se-amuză că-şi permite să sfideze culmile nemărginirii.
Mă jur pe toţi trandafirii c-aş muri oricând cu drag, doar să-i fac în ciudă firii că n-am pus picioru'-n prag, contra fiind iubirii, când e nebunească.
M-ai făcut să atrag ura fiecărui gură cască ce visează să trăiască, având al meu loc...
Mă faci să cred în noroc, fiind a mea şi, totodată, să dau cu bâta în baltă, fiindcă mi-ai dat foc.
Zău c-aş vrea s-o iau din loc, când te simt cât eşti de coaptă... – tocmai bună de cules! Şi, tot aceasta m-ar face, să mă-ntorc din mers.
Eşti blestem pentru raţiune, când îi pui în braţe raiul, arătându-i altă lume, astfel luându-i graiul.
Nimic nu e imposibil când eşti tu la cârmă. Când te simte se îndreaptă, chiar şi gura ce se strâmbă fără încetare.
Parcă ai fi un mic soare, astfel laşi impresii. Doar priveşte-n jurul tău, cum clădeşti expresii, care, până s-apari tu, exprimau doar moarte, le lipseau de tot lumina, transmiteau doar noapte.
Oricine-ar putea să jure că le ştii pe toate! Numai să nu fie orb, sau făcut din piatră, altfel n-ar putea nega că nu eşti o artă.
Nu ştiu ce vrajă ciudată ai făcut asupra lumii, dacă-au început să creadă în tine pân' şi păgânii.
Iar, dacă privesc la mine... M-ai pus în rând cu nebunii, de când m-ai făcut să-ţi pun la picioare ce-am mai bun, inclusiv raţiunea...
Tocmai aici e minunea, căci nu m-aşteptam vreodată să pot fi, la rândul meu, transformat în artă.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (1 august 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!