istorie şi iubire

Pentru tine

Voi face din sufletul meu
o casetă pentru sufletul tău,
din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta,
din pieptul meu un mormânt
pentru durerile tale.
Te voi iubi cum pajiştile iubesc primăvara
şi voi adora în tine
viaţa unei flori sub razele de soare.
Voi cânta numele tău
cum valea cântă ecoul clopotelor
si voi asculta limbajul inimii tale
cum plaja ascultă istoria valurilor.
Toate şi multe altele pentru tine voi face,
ca-n armonie si iubire a mă desface.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(... minuscul de dragoste)

ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar şi iar,
luând istoria tandră de la început.

iubinde,
amprentele noastre se caută,
aşa cum se privesc
două fotografii în ochi.

eşti,
sunt
în gândul sângelui.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-am iubit foarte mult
şi focul iubirii arde în fiecare zi
flacăra lui nu are decât viitor
un jar al trecutului prezent
în inima printre statuile amicale
s-a aşezat liniştea
versul respira prin pereţii vechi ai clădirilor
istoria se opreşte se rescrie
rătăcesc cu gândul la tine
porumbei îmi poartă un pic de noroc
liniştea asteptării pulsează din inimă
sângele cald către tine cuvânt ales

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan ( extras)

Vrem femei şi vin, să curgă râsul în şi printre noi,
Cu predici şi-apă chioară vom fi blagosloviţi în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieţii e aceea-n care eşti un pic pilit:

Glorie, struguri, iubire, aur – în ele se îneacă
Durerile oamenilor şi-ale naţiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranţe copacul vieţii-şi pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor – şi totodată atât de straniu, trebuie s-admit.

Dar, să revenim: Îmbătaţi-vă cât puteţi de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne-Fereşte

Istoria parcă ne duce-n burtă
şi parcă a uitat să ne mai nască,
preafericiţii cu privirea scurtă
sorb borşul dogmei ce le plouă-n bască,
făcând spre lucruri zilnic reverenţe
căci cine ştie ce episcop doarme
în polonic, în coşul pentru zdrenţe,
în ţevile acestor triste arme
unde Nebunul işi cloceşte crima
şi ne omoară fiindcă ne iubeşte,
când ne e foame desenează peşte,
când vine frigul arestează clima,
opriţi Istoria-cobor la prima
opriţi la staţia Doamne-Fereşte

poezie de Mircea Dinescu din Moartea citeşte ziarul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

Nu m-ai iubit; eşti un Don Juan interesat de glorie;
Am suferit, dar mi-a trecut; te-anunţ că eşti "istorie"
Din răni adânci ce mi-ai făcut, mi-au curs lacrimi de sânge
Şi ai privit indiferent cum sufletul îmi plânge!

Ce ţi-ai dorit, încă nu ştiu; dar nu m-ai vrut pe mine,
Deşi credeam că pot orice, să-ţi fie ţie bine
M-ai învăţat gustul amar, gustul dat de acel macaz,
Ce-mi schimba mereu iubirea din agonie în extaz!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

să mai cumperi prăjituri şi altă
dată: uite, îmi place cutia de plastic
neagră şi mată
în care sunt ambalate, în care
pot să ţin pensule ciufulite sau genele scămoşate
şi-n care
baclavalele amandinele sau doboşul mai scorţos
rămân mii de ani (?!) cu miros
iubito, cu
miros de noapte de îndulcire
cu dragoste pictată cu siropuri pe trup
urile noastre
în cutia de plastic in-destructibil în
tr-o istorie, previzibil, edulcorată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am...

Aş vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aş vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aş vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaştri...
Aş vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aş vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu paşi
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadoul tău

Cadoul tău permanent pentru mine este inima ta
Mereu la modă şi fără risipă de sentimente profunde.
Cum aş putea să te am mai aproape?
-Ştiu prea bine că acesta este preţul poeziei -
Distanţă mare, apropiere lirică, dialog continuu,
Iubirea se simte, iubirea se trăieşte şi nu oricine o înţelege.
Te iubesc dragostea de departe şi de aproape de inimă,
Iubesc ochii tăi magnifici,
Iubesc buzele tale când îmi dau un sânger-sărut,
Trimiţându-mă în vis, acolo unde te-am cunoscut.
Iubesc dorinţa şi constanţa ta creativă,
Simt că visul nu se va termina, iar cerul nu va risipi stelele.
Inimile noastre vor rămâne veşnic îndrăgostite.
Timpul va scrie istoria unei iubiri a secolului XXI,
O fotocopie a piesei "Romeo şi Julieta".
O iubire ce oricât s-ar repeta nu se poate asemăna.
O iubire despre care timpul scrie o istorie,
O iubire dusă în ceruri printre îngerii lumii,
O iubire adesea mirifică, dusă pe tărâm de poveste.
Ochii se vor deschide în amuleta nopţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implacabilul veac...

Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, îşi linge rănile lumeşti,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Şi visele moarte în faşă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieţii datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoşi ademeniţi de lanţurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvăţat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irişilor înnebuniţi de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte şerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muţenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănţuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Şi veacul acesta fugea, fugea cu noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!