istorie şi religie

M-am născut pe Google

m-am născut pe Google
am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră
către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun Mamă
am atins-o cu degetele mele pătrate
şi mi-a fost teamă... din păcate
să nu o rănesc şi să nu mă rănească
cuvintele mele aveau nevoie de atingere pământească

degeaba ne ţinem de mâini
nu vom avea niciodată priză la public, ci doar la curent
ştim amândoi că adevărata mană cerească
este un abonament

mai demult, am primit mesaj de la Dumnezeu
îmi spunea că va veni o zi în care
va exista o singură biserică universală
credinţa, da, credinţa va fi o stare de euforie
declanşată de nevoia oamenilor
de a privi dincolo de nihilism

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica umblă

Duminica umblă mohorâtă pe străzi
cu mâinile în buzunare.
În biserici e frig, lumânările nu ard,
îngerii sclipesc cu aripi frânte.

Dumnezeu a sigilat himerele oamenilor cu fruntea îngheţată.
Mirosul de busuioc îndeasă în strane femeile în negru
şi crucea nu ajunge nici în cer nici în pământ.

Azi se ţese istorie de dimineaţă,
dorinţa e o rană deschisă pentru toţi.
Victimele erorii scornesc speranţe false,
doliul neamului e prezent şi dincoace şi dincolo de Prut.
Lumina comună e sechestrată de mâinile jupuite de piele
şi cele pline cu aur.
Pământul rămâne sub tălpi împărţit de istorie

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a mai rămas

În buzunarele goale
nu găseşti niciun drum,
bate austrul de la vest
şi toţi înghit în sec seceta aspră.

Nu ştiu ce vânturi vor mai veni,
suntem bolnavi de aşteptare.
Din adâncul istoriei
lumea ne-a lăsat tot la margine,
degeaba mărşăluim pe jos.

Vor veni alte generaţii,
le-am lăsat speranţa pe masă
şi câteva cuvinte de iertare
pentru ce n-am fost în stare.

Arămas credinţa-n Dumnezeu neîntinată
şi o porţiune de pământ nevândută.
Amin!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Old time story

Povestea noastră este
născută din valurile mării
înspumate poseidonic,
punte între aşteptarea Penelopei
şi paşii lui Ulisse topiţi
în preumblări fără întoarcere,
iată cum turiştii sosiţi din viitor
ascultă şoaptele valurilor
în scoici aruncate de fluxuri,
sunt rugăciunile celei ce aşteaptă
depănând speranţe
din fire de nisip
care nasc hrisoave
pentru istoria iubirii noastre
lăsată moştenire
celor ce îndrăznesc să ardă
în vremuri de tristă adormire
glaciară.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi de ţăran

În ţara asta frumoasă cu nume de poet
Eminescu privea rugăciunea unui dac,

poarta sărutului pe sub care trec
are stâlpi dăltuiţi în piatră
şi susţin o ladă de zestre
în care-i împăturită istoria unui neam
trecut peste nesfârşite încercări de moarte
şi totuşi există treaz.

Pe când voi îmbătrâni lângă masa tăcerii
idei de păsări vor zbura spre cer,
de voi rămâne nemuritor şi magic
privind coloana înfiptă-n înfinit
cu ochi de ţăran dintr-un sat
rămas într-o veşnicie uitată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sf. Ap. Petru şi Pavel

TRADIŢIA SF. AP. PETRU ŞI PAVEL

Tradiţie creştinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoşească,
să vestească mare praznic.

Cu tradiţii moştenite
şi prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morţii din morminte.

Ritualul aminteşte
călătorilor prin viaţă,
că soarta le pregăteşte
un sfârşit pierdut în ceaţă.

Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porro via

este o replică a vântului turbat mirato
scoaterea dedesubturilor de sub rochia de mătase a femeii
şi ea umblă vie în trup de bărbat
precum o cheie ascunsă la streaşina unei case părăsite
îţi dă fiori acei fiori din care se nasc monştri
o curbură desuetă a realităţii
nu dăruiesc priviri clandestine nimănui
istoria se scrie încet odată cu mersul nostru
şi cel din urmă pas călcat este aripa unui om
o replică a zborului în care eu cred
încă îl caut pe Dumnezeu
să mă uimesc că nu port carne pe suflet

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă sentimentală

Revăd oraşul pribegiei mele -
Nepreţuit motiv de inspirare -
Cu-acelaşi Vodă Cuza
Tronând în piaţa mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopiseţu-şi scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilţul lui, Asachi - poet şi fabulist -
Pledează şi-astăzi pentru "curentul latinist"
În faţa teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veşnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie,
Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La trecutu-ţi mare..."

"La trecutu-ţi mare..."

Istoria de fapt stă singură-n picioare,
Vreo ţară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.
Cu noi ne-am bătut şi ne-am învins mereu singuri,
Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleaşi linguri.

Alţi sfinţi ne procurarăm cu sărbători cu tot,
Sunt mult mai iertători şi strălucitori în scrot.
Brâncoveanu cu fiii muri pentru ţară,
Dar sfinţii de import nicicum nu au să moară.

Scăpaţi de principii, şi dezlegări la avort,
Ne înghesuim confuz cu toţii la export;
Avem paşaport şi raport acoperitor
25 litri alcool pe cap de locuitor.

"La trecutu-ţi mare", urez " mare viitor"!
Dar unde îţi e prezentul, somnoros popor?
Cu sute de biserici, popor lacrimogen

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!