Poezii despre iubire și înțelepciune, pagina 3
Înțelepciune
Scumpa mea bunicuță
mi-a spus odată că masturbarea
va face să-mi crească păr în palmă,
îmi va slăbi vederea, voi urina anevoios
și va deveni substitutul
adevăratei iubiri....
A avut dreptate.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de seară
Am presărat soarele
pe rana-ți deschisă, tată,
într-o rugă de seară
și-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit fața
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din țeava de pușcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
și strig, strig
alungându-mi teama
... se face liniște
și sub semnul înțelepciunii
șoptesc: iubire, pace, soare.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Justificare
Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul și Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se rușineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma și de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minții fertile a înțeleptului.
Amândoi, tămăduitorul și înțeleptul, sunt mereu însetați
De ce am căuta clarvăzători printre zâne și zei?
Trei cupe deschid larg ușa paradisului;
Bea o carafă plină și universul îți aparține.
Deși extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenții nu-l vor cunoaște niciodată.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Juan
Când frumusețea piere și trece în uitare
Nu-mi pare rău, căci asta e doar o constatare.
Când dragostea fragilă ca scoica se sfărâmă
Eu nu păstrez dintr-însa nici măcar o fărâmă.
Niciun bărbat prieten n-a fost ca să nu știe
Că dragostea nu ține, așa, o veșnicie.
Nicio iubită știu că nu s-a amăgit
Să nu-și dea seama că iubirea s-a sfârșit.
Cei înțelepți au dubii, dar prostul crede tot
Și-atuncea cine cade-n al dragostei complot?
poezie de Louise Bogan, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă dată-n altă viață
Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viață,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în față?
Și dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?
Oare mă vei recunoaște
Când am să te-mbrățișez,
Dragostea va mai renaște,
Sau, ca azi, doar eu visez?
Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor țâșni sub pleoape
Nu vom ști de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepții nu dau răspunsuri
vindecă întrebările
tratează clipele cu infinit
dau suflet cuvintelor
le dăruiesc înaltul
prin rugăciune și meditație
se contopesc cu universul
și se acceptă
învață mai întâi să trăiască
și abia apoi dăruiesc iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezul vieții tale
Păstrează cinstea,
Iubește frumosul.
Spune adevărul,
Dovedește respect.
Dacă nu ai aceste însușiri,
ești cel mai sărac om.
Om, te poți numi
când toate-acestea,
te vor defini.
Crezul vieții tale fie
lumina faptelor bune.
Vei strânge-n suflet bucurie.
Așa înțeleptul spune.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii cu inima curată
Darul e înțelepciune
Alinare și speranță.
Oriunde poți fi de față
Totul e trecut cu bine.
Iubești știința și natura,
Libertatea și măsura.
Inimii îndurerate
Ai să-i dai plante minunate!
Crezul cel trecut în faptă
Răgaz ai să-l împlinești.
Ai o inimă curată,
Curaj știi să dăruiești
Iar și iar din darul sfânt
Univers trăind în plantă
Necontenit treci în faptă.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vie
Într-o singură revelație
Am văzut deșertăciunea lumii
Și-am întrebat:
La ce bun toată cunoașterea?
De ce atâta zbatere seacă,
Dacă totul nu e de decât
deșert necuprins?
Mi-ai oferit înțelepciunea
Ca pe un izvor firav
Cu apa ce-mi șoptește, limpede și rece.
Și atunci am început să înțeleg și să iubesc
Deșertul cu toate oazele și izvoarele lui.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să iubesc înseamnă să accept, să lupt,
să ofer, să găsesc un sens în toate.
Să recunosc că alternativa e o minciună,
să înțeleg că nu e sinonim cu a merita.
Că lacrimile de durere aduc înțelepciune.
Să iubesc înseamnă... să uit de mine.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și înțelepciune, adresa este: