Poezii despre iubire și întuneric, pagina 3
Suntem doi copii ai mării
Suntem doi copii ai mării
tu sirenă și eu val,
Ne-întâlnim în faptul serii
lângă farul de pe mal.
Luna se-oglindește-n apă,
pescăruși-au adormit,
Întunericul îmbracă
cuprinsul nemărginit.
Liniștea nopții coboară,
ascultăm cum cântă marea,
Iubirea ne împresoară
până se aprinde zarea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile
Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase
E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Și speranță nouă
Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat
Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă
[...] Citește tot
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de tăcere
Dincolo de tăcere
Se află o lume plină de durere
O lume în întuneric apusă,
Unde visele au încetat să bată la ușă.
Dincolo de tăcere,
Eu te aștept pe tine
Ca pe o rază aurie,
Ca pe o clipă de speranță
În această lume întunecată,
Să cobori dintre nori
Să iubești printre muritori
Să fim doar noi doi
Printre mii de flori
Printre mii de vise
Două suflete închise.
A apus și ultima rază de soare,
Moartea încearcă să mă doboare.
Chiar dacă nu mai am speranță,
Dragostea mă ține în viață...
poezie de Manuel Gabriel Danca (11 martie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor...
Când mi-e dor
mă îmbrac cu tine
lăsând inimii șoaptele ochilor tăi
să o dezbrace de orice teamă
de a mai bate în întuneric.
Și Te iubesc
fără să-mi fie teamă
că voi mai plânge vreodată.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Cu moarte făpturi de morți
Umpli tu lună
Tăcutele păduri,
Semilună -
Cu blânda-mbrățișare
a îndrăgostiților,
Umbra celebrelor timpuri
înconjoară putrezindele stânci;
Atât de albastru strălucește
Încolo spre oraș,
Unde-n frig și răutate
Un putred trib locuiește,
Îngerul alb
pregătește vremuri întunecate.
În umbra-mbrățișării lunii
Suspinând în golul cristal
Al muntelui lac.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicul
Nedumirit îl cauți și dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avântul îl presimte-n zilele de mâne
și-n nopțile ce-au fost găsește-l resignarea.
Un văl de nepătruns ascunde veșnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni --
și totuși află-1 fiecare,
așa cum eu îți aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, când șoptim
în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul
Gândul ce-mi aduce fericirea,
Lumina ce-a fost...
Și va sfârsi gandirea!
Moartea ce aduce nemurirea,
Ce în lume a fost...
Și nu va mai fi iubirea!
Noaptea întunericul multicolor,
Al morții călăuză...
Pictând în univers,
Viața ce-au șters.
Jertfiind zeilor,
Neavând un preț!
Luna vechi prieten,
A timpului trecut.
Tu iară vi și pleci,
Cu ale tale vorbe reci.
Eu in întuneric mă simt...
[...] Citește tot
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Extemporal
Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situație la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existența
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veșnici și sacri.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și întuneric, adresa este: