Poezii despre iubire și limite, pagina 3
Deja vu
parcă totul e dat să mai fie
să mai trecem de limite, poate
de cuvinte-ntr-un colț de hârtie
ca și-n colțul de gură, crispate
parcă-s toate demult deja vu
ca mai ieri sorb aceiași privire
ce mereu parc-am vrut, parcă nu
să-mi aline nu sete- iubire
parcă nu e nimic mai stabil
între noi ca stabilul ego-u
și nimic, și nimic mai fragil
ca internul lui strigăt- ecou...
poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil matematic
Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
și dulcele stil matematic păstrează distanța.
Aprope de învelișul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi și un cub,
într-un spațiu metric.
Aprope de matematică, caut să nu văd știință...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nțeleg
și o iubesc...
și știu: Iubirea nu e știință,
iubirea e credință!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țipătul
pășim printre puncte sau virgule incomode
până la limita timpului
măsurăm înălțimi pe diagonala sărutului
urcăm către cer
apoi ne prăvălim
tulburați în adâncul din noi
căutări între limite impuse
de ce nu descompuse
îmi ceri infinitul
azi ai aflat
împreună pășim dincolo de infinit
doar împreună iubire
am explorat trupul, gândul, dorul
cu patima clipelor scurse
în țipătul spasmului final
în acea noapte, am aflat că te iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panoramă
Un portal estic
Cu evoluție rapidă
Pe elipsa de revoluție
Estetic peste limită
Paradis aievea curgător
Implementat cu ode
De factură angelică
Vibrând consecvent
În evidențe înălțătoare
Al iubirilor ascendente
În spatii de creație
Cu energii divine.
poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grup
E smalțul de ulcioare degradat.
Veioza pală a trunchiului de con
Ne-aruncă umbrele dinspre păcat,
Tangente dau să sară din balcon,
Atâtea alte mângâieri atingi,
Ghicind unde e locul geometric
La limita iubirii cum s-ajungi,
Iar rătăcirile să le ordoni simetric?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea nu știa
Ea nu știa să potrivească cheia,
În chestii foarte simple se-ncurca,
Nu știu de ce? poate așa-i femeia?
A vrut s-o potrivească și pe-a mea.
Ea nu știa... cu cheia ce să facă,
De săptămâni o ține în vitrină,
Cu cheia asta, însă, nu-i de joacă,
I-a mea și n-are-o pată de rugină.
Ea nu știa... că-i cheia împăcării
Și-n broască de o bagi, o răsucești,
O fi ajuns la limita răbdării,
Fără de cheie... nu poți să iubești.
Ea nu știa de ce mereu vibrează,
Dar îi plăcea sărutului s-o dea,
Cheia aceasta-i tot ce mai contează
Și-am fost de-acord, s-o țină numai... EA.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de primăvară
Dimineața este pentru tine,
Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,
Pot să-mi imaginez că-mi aparține
Și să o pun în cărți de poezii.
La urma urmei este primăvară,
Renaște-n noi speranța de-a iubi,
Iubirea e o stare necesară
Și flori răsar în fiecare zi.
Timpul e limitat și de aceea
Să ne grăbim fără-a privi-napoi,
În alergare să ascundem cheia
Probabilei distanțe dintre noi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplata
admir inteligența și fast turnat în mine
cu dor de emergența creației divine
și sorb din revelații scânteia nemuririi
la margine de spații la limita iubirii
tot eu în cavitatea în care cenușie
se zbate entitatea de spirit încă vie
discut cu disonanțe și liniști cognitive
la braț cu ambianțe de-a pururi aditive
atras de gravitatea destinului ca stare
aștept imensitatea din ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte
Hai vino lume, ce mai stai?
Deschide brațele odată
Și dă-mi iubire, știu că ai,
Cum poate n-am primit vreodată
De ce ești tristă, ce-ai pățit?
Zâmbește larg, e ziua lungă,
De ce ți-e chipul necăjit?
Și lacrimile stau să-ți curgă?
Tot fugi de ea la nesfârșit
Și-n loc de inimi... cauți bani
Chiar ai uitat cum ai iubit
De-atâtea ori, atâția ani?
Hai vino lume! Te aștept!
Prea te-ai pierdut pe undeva
Ai încă inima în piept
Iubește! Fă ceva cu ea!
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (5 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubito,
în zori îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îți pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și limite, adresa este: