Poezii despre iubire și medici, pagina 3
Societatea ( puls - radiografie - tratament)
Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?
Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?
Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...
Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărioara la doctor
Mărioara de la țară
Astăzi la oraș veni.
Nu veni ea într-o doară,
Lucrul bine îl gândi.
La un cabinet cu plată
Medicului se prezentă.
Rușinată biata fată
Iată cum îi cuvântă:
- Eu sunt tânără, frumoasă,
După cum mă și vedeți.
Nu pot sta închisă-n casă,
Sunt iubită de băieți.
Te rog doctore, mă-nvață;
Să nu spui că-i prima dată
Când îți solicită o fată
Cum să nu rămână însărcinată.
[...] Citește tot
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
E mult de-atunci, este o veșnicie,
De când nu ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne aparținem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieții mai nimic nu este,
Dar și mai sus, peripeții celeste,
Poetul își iubește slava,
Surâd regine, Mab și Maba.
Doctorul Oz, mai pișicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere și prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc și blând.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rog pe Tatăl ceresc
Când corpul îți e rănit
Pământul se învârte
Inima, lovită, a suferit
Gândurile-s încărcate.
Doctorii, te-au părăsit
Oare, ce este, de făcut
Sufletu' simți, obosit
Divinitatea te-a născut.
Rog pe Tatăl ceresc,
Trimită asupra mea,
Celor pe care-i iubesc
Și peste toată lumea.
Îngerii, cei vindecători,
Cu ostile sale cerești,
Ai Domnul slujitori
Din cetăți, împărătești
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu vei deveni medicul meu divin
Da. Mă dor umerii... Vreau un masaj!
Oriunde când timpul va sta în loc pentru o clipă,
Când buzele mele îți vor forma inimi
Pe corpul tău sculptat de un mare artist,
Când genunchii mei vor rămâne nemișcați în liniștea nopții,
Când șirul poveștii se va pierde în viitorul nenăscut,
Când nici măcar nu voi simți prezenta ta,
Crezând că sunt pe masă, pregătindu-mă de naștere,
Când tu vei deveni medicul meu divin,
Când nu va fi nevoie de bisturiu sau ațe, ci de iubire
O iubire ce traversează obstacole, preconcepții.
E liberă, e adevărată.
E vis? Nu e decât un viitor promis.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere la spital
Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, și-mi pare
Că fața ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.
Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Și-s vinovat, și vina nu-i puțină,
Că te-am făcut s-ajungi așa și-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tușești?" și-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Și apă să-mi găsești, la vre-o tarabă.
O, iartă-mi anii falși, de poți ierta,
Și odele ce ți le-am scris pe rând
Și josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup și gând.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijorați de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândețe și milă,
îmi stârnesc moartea să nu uite de mine, dar nu de tot,
și să vină apoi dintr-o dată, în toiul vieții, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viață
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viață, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viață șifonată, neîncăpând
în gemantanul morții...
poezie de Maria Postu din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singurătate
E-n amurg și dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Și-i liniște pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Și văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spațiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deșertul vieții-nfrâng.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și medici, adresa este: