Poezii despre iubire și nuferi, pagina 3
Cât de frumoasă e ea
i-am întâlnit umerii
scăldați în ceva care seamănă
cu nuferii lui monet
nu ea
am spus că va fi preferata
nu ea s-ar cuveni cultivată pe net
doar în iubire marile ochiuri
de apă
vor spune merci
pasului care trece cu mine
prin brațele preafrumoasei femei
cunoscută
abia în seara aceasta
i-am cunoscut umerii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descânt
iubito, în zori
îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre, duioase atingeri făr de margini precise
să îți pui în păr un strop de dor
să te îmbraci apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti iubito părul cu lacrimi de iubire
numărând în astă seară pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roua de pe flori
ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoție
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit și roua știe povestea
un
timp stai și asculți dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnișoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soț amant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise în tomnatice văi
Petale de nuferi în vise târzii
Scaldă mătasea ochilor tăi
Pătrunși de săruturi primare
Aprinse-n tomnatice văi.
Tânjit-am imaginea vremii
Supusă tandreței în lume,
Iubiții descântă-n vecie
Valuri cu îngeri în spume.
Stăpânul ne țină măsura
Zilelor scrise în biblia lui,
Licăr de avânt și lumină,
Semne de piatră-n statui.
Deschid ochii în nuferii tăi,
Visul mi-i foamea de tine,
Izvor de săruturi primare
Aprinse în toamna ce vine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație cu nuferi galbeni
(soțului meu, cu iubire)
ador diminețile crescute în palmele tale
cu zori mângâietori din puternice brațe
prin cearcănul visului cad doruri vitale
unde se duc și se-ntorc cocori de speranțe.
fluturii care încă mai zboară prin piept
sunt privirile tale de dragoste pură
prin delta sufletului mereu te aștept
ca un miraj cu nuferi cu un sărut pe gură.
vino pătruns de armonia universului magic
nu-mi lăsa inima să se surpe-n abis
tăceri neștiute se comportă nevralgic
și mi-e dor de ține cum mi-e dor de scris.
tu eșți poezia din sufletul meu
iubirea ce ți-o port va dăinui mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletind Raiuri
Dunăre braț de lacrimă albastru
Spărgând zidul munților măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!
Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simțit...
Săpând după tine să-ți nască viață,
Dunăre! Respectând sfântă povață
a tradiției noastre ce învață
să lași-n urmă un pom, fântâniță...
Pomenindu-l în doine tulburi
Așezate în mare-n șezătoare
Cu nuferi și povești măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem antagonic
Bărbatul calcă peste cuvinte
purtând bocanci înțintați.
Scrâșnind din gânduri
cioplește cu barda
crucea metaforelor
condamnate la povara agoniei lui.
Bărbatul iubește Femeia
precum iubește Hristos biserica
fiindu-i călăuzitor
și mântuitor în toate,
îmbrățișând-o cu pașii lipiți de ai săi.
Femeia pășește alin printre simțuri.
Frivolă,
posedată estetic,
filigranează tandru,
dureros de încet,
fiecare nufăr așezat în neant.
Femeia iubește Bărbatul
cu patima apei,
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre răsărit vântul oftează
Dinspre răsărit vântul oftează ca un om trudit.
Ploaie lină se apropie cu pași mici:
Dincolo de iezerul cu nuferi se aude parcă-n depărtare sunetul unui tunet.
O broască de aur mestecă încuietoarea. Deschide-o. Aprinde ierburi aromate.
Un tigru de jad trage de funie. O smulge din perete și evadează.
Când Han, funcționarul, era tânăr fata Chia-ei trăgea cu ochiul printre perdele.
Zeița fluviului și-a dăruit perna mărețului prinț Wei.
Nu-ți deschide niciodată inima în primăvara florilor:
Un grăunte de iubire e un grăunte de cenușă.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mă...
Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai șoptit...
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzleț,
ce-și caută un loc sub soare...
Tu știi că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
și raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin și dor...
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am... doar să te-ating
și te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurși pe trupul gol...
O lacrimă de-ți ștergi discret
o simt cum arde în eter
și ploile o sting mereu, nu-ți fie teamă de-o să pier...
Te las... să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr și parfum
și știu că nopțile-ți vor fi
la fel de albe și pustii!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și nuferi, adresa este: