iubire şi numismatică

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele la apus o portocală uriaşă din care muşcă oraşul

iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuţit şi-n colţuri şoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieţii

la magazinul din bulevard două şiruri indiene de umbre
inegal aşezate horcăie la două uşi

pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roşii

în partea dreaptă în rândul burduşit la ghişeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiţi precum corbii lui Hitchcock

în partea inimii ghişeul defrişat de tristeţi
doi copii şi-un derviş rotitor la preţ redus
vindeau poezii

pe şina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-şi mai tragă sufletul pe drum

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp pierdut cu oameni nepotriviţi

Tu ce faci astăzi, când nu ştii ce să crezi,
Dar ce vei face mâine, când nu va mai fi la fel.
Ce loc mai are dreptatea, într-o lume nedreaptă,
Când timpul joacă ultimele cărţi,
Iar cei slabi primesc "pedeapsă".
Nu au comis crime, ci au "săgetat" cu iubire,
Nu au furat bogăţii, ci au "îmbogăţit" locuri pustii,
Au dat viaţă la ruine.
Au pus dragostea, mai presus de tot,
Cei nu-i cunosc preţul, o aruncă în foc.
E ca un joc de ruletă,
Unde cel ce câştigă, ia şi ultima monedă.
Am adus puţin din mine şi mă vinzi pe nimic,
Nu ţi-am trimis sentimentele într-un cont, ca şi bani lichizi,
Dar faci negoţ cu ele, ca şi cum ar putea fi răscumpărate.
Ce loc mai are dragostea,
când pentru mulţi, are termen de valabilitate.
Ce loc să-ţi mai ofer,
Când te-am aşezat lângă mine,
Din complet, acum e vid,

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Ai venit lângă pat
şi te-ai aşezat privindu-mă.

Apoi m-ai sărutat – am simţit
ceară fierbinte pe fruntea mea.

Voiam să rămână acolo un semn:
aşa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârşit –
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul şi umerii mi s-au împurpurat.

Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
aşezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste faţa mea
Ca şi cum la fel ai simţit şi tu –
trebuie să fi ştiut, atunci, cât de mult te doream.

Vom şti asta întotdeauna, şi tu, şi eu.

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Gluck, premiul Nobel-2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul uitat

Eu vă invit cu mine pe tărâmul
În care s-a născut copilăria
Acolo unde toate-s încă unul
Şi nu-i uitată încă omenia

Moneda lui de schimb este surâsul
Poţi cumpăra cu el o fericire
Ce nu îţi va dispare dacă plânsul
Apare nechemat în vreo trăire

Va fi chiar şi aici vreun nor de ploaie
Dar nu ne vom ascunde sub umbrele
Vom sta cu ochi deschişi pe sub şiroaie
Ca relele din suflet să se spele

Eu vă invit pe un tărâm în care
Iubirea nu-i ascunsă-n interese
Şi tot ce poate dincolo ne doare
Aici dispare fără să ne pese

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul primăverii

Izbucneşte primăvara prin toţi porii-ntregii firi –
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele – despre ce vreţi să vă cânt? –
Raiul printre noi coboară – când e verde pe Pământ.

Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi –
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaş talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.

Muguri, vesel, liliacul, să-şi deschidă-i pregătit -
Şi când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezeşte-n mine – şi-n oricine - dulce dor
Şi-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.

În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-şi veghează servii - rege generos, galant.
Veşnic gureşele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vedeam

cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculţi
ore în şir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieţi petrecute

apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
şi-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de şah

un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea noastră

Să dormim pe săturate,
Ziua, nu la ceas de noapte,
S-avem tihnă şi haleală,
Ţigări, sticle cu pileală,
Ţoale şic, parfumuri fine,
Gadgeturi, maşini străine,
Carduri multe, cu parale,
Sau monede virtuale,
Telefoane performante,
Jocuri noi, interesante,
Plasme scumpe pe perete,
Pe Tik Tok să fim vedete,
Să mâncăm chipsuri din boluri,
Să ne fâţâim prin Mall-uri,
Să trăim iubiri fugare,
Să nu ne stresăm prea tare,
Doar babacii să muncească,
Pe noi să ne doară-n bască,
Să avem viaţă uşoară,
Să călătorim pe-afară,

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (20 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Martie - Mărţişor

Niciunde-n lume nu se sărbătoreşte
întâia zi de primăvară, în mod unic, româneşte.
E Dochia ce toarce firul anului
punând în el două culori simbol al lerului,
alb şi roşu contrariile reprezentând
lumină-întuneric, iarnă-vară în cupa vieţii adunând.
E Mărţişorul bată-l fericirea şi norocul
ce-aduce-n suflet bucuria vieţii şi jocul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
şi prins de el cu semeţie,
la loc de cinste stă o monedă argintie
ca soarele să strălucească,
lumina şi focul purificator se le-nsoţească.
Departe sunt de a mea glie
şi doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie.
Aici nu sunt ca şi la noi fire arb-roşu- n magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngeri alături şi pronie,
eu am făcut un mărţişor ce nu doar mie-mi aparţine...
E-un fir ce leagă a mea glie de cea care m-a adoptat

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!