Poezii despre iubire și păr, pagina 3
Simțire
În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pișcate de ierburi și de spice;
Le voi simți răcoarea, din glezne până-n nări,
Și-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.
O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;
Voi pribegi-n Natură, ca un țigan calic,
Și beat de fericire, ca lângă o iubită.
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâzgălitură
Chipul lui Rexroth reflectând istovit
bucuria omenească
Păr alb, sprâncene-naripate
mustața ca o mătură,
flori țâșnind din
capul său trist,
ascultând cântecul de stradă al lui Edith Piaf
în timp ce ea străbate universul
din care-a dispărut orice urmă de viață
și orașele s-au făcut nevăzute
a rămas numai Dumnezeul Dragostei
zâmbind.
poezie de Allen Ginsberg (martie 1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patul meu
Ah, cât de frumoasă ești
Seara când mi-adormi pe pernă,
Când în somn parcă-mi zâmbești
Cu o dragoste eternă!
În cascadă vălurită
Părul tău îmi umple patul,
Blânda, draga mea iubită
Cu păr negru ca păcatul!
Din făptura ta gingașă
Un oftat ți se prelinge,
Iar un sân, pe sub cămașă,
Mai obraznic, se împinge!
Palma mea, acum căuș,
Mai c-ar vrea ca să alinte
Sânul mic și jucăuș,
Dar mai bine stă cuminte.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (28 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În măceșii roșii
În măceșii roșii, în mătasea porumbului,
În coaja mesteacănului, în măceșii roșii,
În toamna cu vulpi roșii văd părul iubitei,
Numai părul iubitei.
În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,
În despletirea amurgului roșu, în nori,
Văd părul iubitei, numai părul iubitei
În vulpile roșii ale toamnei.
poezie celebră de Zaharia Stancu din din volumul: Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet dezacordat
Chitara mea
are fire de păr
în loc de corzi,
și în loc de chitară -
un trup feminin
în timp își modifică forma...
Suflet dezacordat...
voce întreruptă...
Iubite,
dăruiește-mi
o melodie!
poezie de Anna Panovici din Clipe (9 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clotilda
Anemona anacolia
În grădină răsăriră
Unde-n somn melanclia
Dragoste dispreț respiră
Vin aici și-a-noastre umbre
Ce cu noaptea or să piară
Soarele le face sumbre
Și cu el au să dispară
Zeitățile din ape
Lasă părul să le curgă
Tu să urmărești de-aproape
Umbra scumpă-n seara murgă
poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Alcooluri (1913), traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
lacrimile mele duse de vânt
fac o mare pentru femeia iubită
iar valurile o să-i sărute gleznele
de mâini o să-i leg stelele
și luna o să i-o strecur în păr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privește culoarea feței iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.
Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viață dragostea e ca soarele.
Despică-mi pieptul și vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.
Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotrivește, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea în părul tău
Noi doi privim același cer,
Aceleași stele căzătoare,
Care doar trec, însă nu pier,
Ca o iubire ce dispare.
Mă uit la ele, sunt gelos,
Au adunat vise, dorințe,
Le duc în zborul lor frumos,
Prin lumi cu prinți și cu crăițe.
Au toate sus un cer al lor,
Îndrăgostiți ce stau să-l vadă,
Sperând că poate zeilor,
Din mâini vreo stea o le cadă.
Ți-aș prinde-o undeva în păr,
Să-ți strălucească veșnic ție,
Precum pe apă un nufăr,
Iar tu să-mi luminezi doar mie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și păr, adresa este: