Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

iubire și reciprocitate

Poezii despre iubire și reciprocitate, pagina 3

Tudor Gheorghe Calotescu

Într-un fel bunicul meu era dumnezeu

era așa de înțelept
și avea atâta răbdare cu droaia de nepoți
încât l-am bănuit de pe atunci
că este însăși iertarea din biblie
știa așa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoară
ca să construiască case și fânare
poate și cine știe ce universuri
împărțea lungimile și lățimile
trasa diametrele și găsea înălțimile
fără teoreme și reciproce
iar cercurile lui nu cunoșteau imperfecțiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima dată
infinitul
ca pe o joacă de-a perfectul

ochii tăi îmi aduc aminte de tăcerile lui
rupte doar de râsul nostru de împielițați

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice...

Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinți,
Iar pe ceilalți, să-i încânți.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să știi să prețuiești
Tot ce ai, nu ce dorești.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbește și-i discretă,
Harnică și înțeleaptă,
Iubitoare și deșteaptă.
#

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Călcam norii să mai respir o dată andromeda

când tu îmi strigai că mă iubești
eu îți șopteam vulcanic teorema lui pitagora
ca un dement ridicam la pătrat fiecare închipuire
găuream cu vârful compasului harta lumii noastre
să rătăcesc după un azimut nu cum îmi place mie
oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud
toate regulile acestea sunt încă vii
respiră și ele printre îndoieli
ca mai toți mormolocii înainte de a seca balta
ca mai toți munții înainte de a se îneca în mare

din când în când cerul mă întreabă de reciprocă
iar eu mă fac că nu mai știu nimic și te strâng disperat în brațe
de se clatină toate florile a iarnă
cutremurul acesta m-a prins călare pe o dungă albă
cu felul meu de a ține minte întunericul dintre două zile
locul acela îngust în care infinitul este infinit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

Poem țintuit

doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenție a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime și inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.

știm care e psihoza mesei din bucătărie
fără viață personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.

și tot mai des facem dragoste
dezordonat de mișto,
cu relativitatea
pe post de cearșaf sau de neîmblânzire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noi doar scriem

plângeam fără lacrimi

sub cerul verii

mă obosisem cautând
câteva cuvinte
în care să-mi încapă inima

toropit de zăpușeală

era prea multă arșiță
amândoi ne deshidratam

era o miză și singuri
doi invalizi
ne validam reciproc ideile

la masă sub vița de vie
visez cum plouă
și desenez o umbrelă

[...] Citește tot

poezie de (8 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recunoștință

Era în existență un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.

Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viața și destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.

Monstrul purta un doliu veșnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.

Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toți aștrii feerici străluceau.

[...] Citește tot

poezie de (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Straniu

Am frică, pentru notorietate
-Că-i sigur numai o capcană
Ce prinde totul, lasă rană-
Pedeapsă de posteritate!

Motiv, n-ar fi, de-ngrijorare,
De-ar fi, valoarea, absolută;
De n-ar nega, frumosu', o slută...
Bolnavă de infatuare!

Am strania, certă, părere,
Că lumea este-n "pic" de ură;
Din merit, face-o "aventură",
Din bine, bun, face durere!

Suntem o rasă-n interdicție
De-a promova valori umane...
E-o luptă acerbă pe ecrane,
Pe străzi, în ziare... Contradicție!

[...] Citește tot

poezie de (16 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,

[...] Citește tot

poezie de (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte [varianta II]

E-o noapte clară, liniștită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrățișăm ușor.

Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopții clare cu zefiri,
În brațe regăsiți sub luna
Ce ți se scaldă în priviri

Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte și răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce și-au jurat etern amor.

Și astfel noi, cu pasiune,
Căzând cu jind ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.

[...] Citește tot

poezie de (17 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sex free...

Mi-aș dori un harem,
E-un păcat monogam!
Cel puțin un bigam
De ocazie... barem.

Viața-i un val-vârtej,
Ziua-i una... odată;
La băiat și la fată,
Totul trece prin vrej.

Să te înfrupți cu nesaț,
Să ai măcar amintiri
De nebune porniri;
Nu doar trasul pe maț.

Reciproc e extazul,
Totul nu-i neuron.
Creștem om, din hormon...
Să schimbăm des macazul!

[...] Citește tot

poezie de (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și reciprocitate, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook