Poezii despre iubire și supărare, pagina 3
Remember
Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, să nu te superi.
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru tine
Ploaie de lacrimi am văzut
picurând
din cerul ochilor tăi...
și m-am gândit
la furtuna din suflet.
Gândul că-ți sunt tunet
și fulger
mă întristează.
Vreau să-ți fiu doar curcubeu
de speranță,
dragoste
și mult dor.
Să-ți fiu răsărit în fiecare dimineață
când mă privești
și potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi
iar noaptea inger păzitor peste
visele tale...
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te supăra, frate
o cheamă Nicolaida
și citim împreună povești pentru copii
la radio
ieri a fost fata cea mică a împăratului roșu
și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți
avea dreptate zmeul
frați de cruce
până m-oi îndrăgosti
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste in vreme de Co-vid
Dragoste in vreme de CO-vid
Hanoracul meu a tine miroase!
Si perna.. Încă iti tine forma buclelor frumoase!
.. ba câte un fir de par, ba câte un miros
Ba mai mult de un gând și sentiment zdrențuros!
Incă-mi esti vie și purtătoare de emoție,
iar tot ce se întâmplă acum parcă-i a sufletului comoție!
Poate nu am reușit corect să comunicăm
Si ușor să ne notificăm...
ce ne doare.. supăra și deranjează,
iar astea prea ușor, acum ne partajează.
Dar mai mult de aceea haină
sunt eu îmbibat de tine, în taină!
Sunt multe de vorbit, trăit și explorat
Si emoții.. Dorințe... iubiri de arătat!
Nu ești tu perfectă și nici eu prea frumos,
Dar te găsesc fluidă și pe mine ambițios;
Ne-am simțit mulabili și buni de iubit
Si sigur împreună într-o curte plina... de albit!
poezie de Gabriel Anghel
Adăugat de acelasi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dată tu, o dată eu
Te-ai supărat odată, tu
-nu știu ce îți făcusem eu-
dar, reguli care sunt tabu,
să le mai ocolești, e greu.
M-am supărat odată eu,
-azi, nu mai știu ce mi-ai făcut-
căci, să mă ierte Dumnezeu,
ți-am zis ceva ce te-a durut.
Au fost și de-astea, au mai fost,
o dată tu, o dată eu,
dar pot, îți jur, să recunosc:
noi doi... ne vom iubi mereu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SCRISOAREA SOARELUI
Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?
Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare
Eu aștept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i
Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu știu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu știe să se-nchine.
Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care crește
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrănește.
Să nu mai fiu al tău, să nu mă lași,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se știe numărul de pași
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.
Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi pași neispășiți ai dragostei?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dată tu, o dată eu
Te-ai supărat odată, tu
-nu știu ce îți făcusem eu-
dar, reguli care sunt tabu,
să le mai ocolești, e greu.
M-am supărat odată eu,
-azi, nu mai știu ce mi-ai făcut-
căci, să mă ierte Dumnezeu,
ți-am zis ceva ce te-a durut.
Au fost și de-astea, au mai fost,
o dată tu, o dată eu,
dar pot, îți jur, să recunosc:
noi doi ne vom iubi mereu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă iubesc, oricum
Vreau să vă-ntreb, prietenii mei buni,
De ce vă supărați, tocmai acum
Când clipa-mi a cedat unei furtuni?
Și, totuși, vă iubesc, mereu, oricum!
Îmi dați ce ce mai bun, apoi îmi luați...
Totuși: încrederea nu mi-o-nșelați!
De nu-mi sunteți alături când mi-e greu,
Oricum, vă dau ce am: sufletul meu!
poezie de Iulia Mirancea (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și supărare, adresa este: