Poezii despre iubire și vulcani, pagina 3
Sonetul 24
Nu-mi osândiți, o, Doamnelor, păcatul
De-a fi iubit și, sufletu-mi arzându-l,
Mă dăruii durerilor de-a rândul,
Iar trupului i-am prăbușit înaltul.
Și numele nu mi-l huliți, n-am altul;
Dac-am greșit, durerea-mi arde gândul:
Nu-i ajutați tăișul ascuțindu-l,
Amor abia își pregătește saltul.
Chiar dacă-n calea voastră, nu Vulcan
Și nu Adonis s-ar ivi vreodată,
Și veți cădea voi roabe-ale iubirii
Și patimei nu veți găsi liman.
O, Doamnelor în viața voastră toată,
Plăti-veți lacrimi multe fericirii!
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremură Luna
Jăratec roșu-n ploaie
Născut din pămînturi
Flacăra-ți arde vioaie
Lavă fiartă-n adâncuri
Vulcanul dintr-o vară
Flacără roșie mister
Suflu și aburu-l cară
Cenușa fiartă în ger
Pământ făcut copaie
Cutremură Luna-n cer
Apare ca focul de paie
Scuipând flăcări pe nari
De mijloc te voi strânge
Cingătoare din curcubeu
Cu iubire te voi învinge
Putere divină a unui zeu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm IV
E dreptul meu să mă înalț pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Și Doamne, nu mi-o da, poți să întorci destinul,
În ceașca mea să oțetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Și-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi fii
Să nu mă uiți nicicând
și-n gând,
târziu în noapte să mă porți.
în pleoapa dreaptă să mă simți
precum mă zbat,
să nu mă minți-
iar drumul tău să fie veșnic lin;
să vrei mai mult,
să nu-ți dorești puțin.
vulcan să fii
și zbor
fără oprire
și mare-nvolburată
și...
iubire,
să-ți placă jocul
și să râzi mereu,
copil ce nu-și găsește locul;
calm
doar atunci-
[...] Citește tot
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața repede îmi curge
Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Vândut
Adoarme visul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul vândut
Adoarme visul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul vândut
Adoarme dorul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar amintirile trădate mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește visul dintr-odată,
alerg spre geam cu gândul speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi...
Trupul tău e iute ca o apă vie,
Ești râul meu ce curge-n poezie.
Uneori mă păzești în noapte
Și eu adorm cu ale tale șoapte.
Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.
Trezești vulcanul din mine la viață
Și zâmbetul tău mă răsfață.
Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Și iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.
Se aprinde mereu o pasiune între noi
Și tot timpul vrem să fim numai noi doi.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și vulcani, adresa este: