Poezii despre lână și moarte, pagina 3
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii la mine
Când vii, atât de rar, la mine,
Micuță frumoasă
Și neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.
Cu o nerușinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Și toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.
Cu gesturi curgătoare
Și încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.
Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îți dedublează frumusețea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult întuneric
Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui și eu,
E răul în clocot și clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.
Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Și râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.
Fac lupii dreptate și mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proțapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.
Ce plânsete-s, Doamne, în sala de nașteri
Căci cheful de viață e flasc,
Pe cale te-așteaptă uși grele de mașteri
Să intri pe viață la teasc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om tăcut
un uriaș
cu palma cât o lopată.
copiii fug de el când dă să-i mângâie pe creștet.
nu prea are ce spune pe limba oamenilor,
cu ce cuvinte să vorbești despre gustul cărnii de șobolan
în Siberia
sau despre copiii morți de foame
trași de lupi în hrubele lor înghețate.
și vară și iarnă umblă
cu boanda roasă de molii, șosete de lână în opinci
și căciula din piele de oaie, trasă pe urechi.
apoi, într-o zi, prinde-a se topi pe picioare
acum o umbră trece pe uliță și sperie copiii.
dar omul tăcut e greu,
tăcerile lui atârnă ca niște ghiulele
și-l trag în fundul pământului.
așa și Huzum
intră puțin câte puțin în pământ,
[...] Citește tot
poezie de Nastia Mureșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am zărit
l-am zărit
se vorbea pe stradă de mine
l-am zărit cu mâinile atârnându-i din umeri
trist rătăcit speriat de lume
cu ploaia șiroindu-i pe ochi pe gură
cu mersul nesigur de om rănit
răpus de coarne de fier
și târât de învingătorii
în straie de lână și coifuri în glumă
în urma lui doar ură
cui îi pasă zic,
apoi urlu cu lupii la strungă,
cui?
prin mine
trec trenuri de umbră
batalioane desuete-n furtună
rupe crivățul din mine hălci de sânge
treci și tu iubito strada pe urmă
ca o nălucă fulgerând
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de vise
Este greu să pătrunzi în lumea de vise,
Acolo unde cuvinte moi se rostogolesc la picioare
Și cade... de cuvinte ninsoare.
Adjectivele ne supun și ne mint,
Se transformă, alchimic, în pești de argint.
Doar substantivul și verbul,
Zei irosindu-și timpul și legea,
Stăpânesc marea din călimară
Și furtuna de sentimente.
Nu mai contează ce este în afara visului,
Nici ura, nici ignoranța,
Nici moartea, nici viața.
Virgule, puncte, semne de exclamare,
Se zidesc, se ascund...
Cuvântul arde în făclii, în adânc.
Ogoare de interjecții sunt măcinate
Și pământul sculptat e în carte.
Totul se transformă în pâine,
În drumul spre mâine.
Cartea-templu te-așteaptă, drag cititor
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum îți e Crăciunul, mamă?
- Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Cum îți e Crăciunul, mamă?
- Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl șterg cu-n colț de năframă.
V-am pus cozonac în tavă,
Casa, cu drag, mi-am gătit,
Știți bine că sunt bolnavă,
Însă voi... n-ați mai venit.
Cumpărat-am și-un brăduț...
Le-am tot "dichisit" odaia,
Pruncilor, cu-n pom micuț,
Cât or să stea "la mamaia".
V-am pus cadouri sub el,
Atât cât pensia-mi permite,
Că mi-ești plod, ori nepoțel,
Doream să-ți aduci aminte,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă soldatului căzut în genunchi
Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agață ca o cruce de trupuri de martire
Și plumbul se topește până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nflorește sfârșitul înțelept.
Cu apele din lacuri aș plânge moartea mea,
Cu munții și câmpia, firesc, aș cerceta
Cum blocuri de granit pot înverzi și-apoi
Furiile alpine să curgă în puhoi.
Aș cerceta câmpia, deschisă și-nflorită,
De focul verii arsă, secată, mistuită,
Aș cerceta cum păsări se-ndreaptă liniștit,
În fiecare toamnă, spre țări în asfințit.
Dar liniștea mă toarce ca lâna în fuior;
Se-aude ramul veșted ori pasărea în zbor,
Se-aude gândul singur, m-aud și eu în gând,
Cu ochii larg deschiși, aproape lăcrimând.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Symposion
în jurul tău,
adesea fără s-o știi,
stau asemenea cavalerilor mesei rotunde
cuvinte întrupate în nevăzute trupuri.
adesea fără să-ți imaginezi măcar
stau în jurul tău și acelea pe care
n-ai dori vreodată să le vezi luând chip,
cuvinte precum dulăii abia, abia ținuți în lanț.
desigur, să nu ne înșelăm,
cavalerii, masa rotundă și dulăii și lanțurile
nu-s plăsmuiri, ci ființe cât se poate de vii,
unele calde, altele crude
noi însă, mai iute ori mai leneș,
pășim spre ele zi de zi.
ai auzit, poate ți-am spus deja,
și de culorile acelor cuvinte
rămase pe catifeaua auzului
cum se prind ciulini de aur în lâna mieilor,
cum ai pune în cupa cu vin gânduri și nori
cât de mult le iubesc pe acestea!
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui moment de pace
Ce scumpă-i frumusețea - ca florile de colț
când dimineața scursă se-anină la obroc
atât de multă pace stă-acuma pe sub bolți,
deși nu simți tămâia, nici sfântul busuioc
o să îți fure ochii doar pomii pământești
și-ai sta să uiți zăpada ce nu voia să plece
sub gene cade plânsul, de bine te sfiești,
un menestrel cu pene e în livada rece...
Te temi că o să zboare, dar speri să mai rămână
și stai și-ai vrea să-l mângâi cu spusa ta măruntă
pătrunde vântul molcom prin rufele de lână
pe-afară bate raza, c-un vânt de flori în nuntă,
de parc-ai sta în raiuri, sub ele frumusețea,
mai trece o secundă-n acel fior de pace
adie vântul molcom, tresare în tandrețea
că ți-ai lăsa și moartea prin păr să ți se joace.
Și dacă ceru-acela acum să nu mă ție,
mă voi sui la Tine, în vițe, graiuri, Doamne
căci Tu ești viața lumii și apa ei cea vie
cu ochii plini de lacrămi și cu un fel de toamne,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lână și moarte, adresa este: