Poezii despre lecții și moarte, pagina 3
Sinucigașul (In memoriam, pentru Mădălina Manole)
Cumul, de strigăte în timp, neauzite,
De suferințe, fără de ieșire
În talazul minții, diabolic în iuțire...
Cu prăvăliri, haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal, în consecințe
Și false rezolvări, de suferințe...
Sfârșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasă de comunicare,
Ce ar spăla, reziduri de eșec
Păstrate-n sumbra capă, de "eveque";
Pe-ascuns exorcizată... în condamnare.
Vina-i acelui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte...
Indiferentul, făr' de har, ce minte...
Ei niciodată, nu au vină, de întâmplare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de viață
învăț să consider credința o virtute
suferința ca un exercițiu cu pretext
ador ritmul și cadența gândirii revolute
preludiu sentimental la fiecare text.
uneori mă pierd în absența luminii
trăind cu eleganță tot ce-mi este dat
întru adânc în mine să scot spinii
înfipți în inima rănită de păcat.
iubesc culorile care îmbracă timpul
în care se dizolvă falnicul curcubeu
la marginea melancoliei se extinde câmpul
în care rodește fericirea mereu.
învăț să mă transform ca anotimpul
care sfidează moartea sufletului meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de zbor
La marginea prăpastiei privești pierdut în jos,
Simți tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu brațele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viața și frumosul din ale vieții ciuturi,
În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Și cauti metrica iubirii spre a-ți putea rima,
Dilema poeziei din însăși viața ta.
Aruncă-te în poezie și lasă-te să cazi ușor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc și mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Așa și doar atunci, tu vei putea zbura.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru mamă
Nu e viata atât de tristă
Precum ți se pare ție
Hai sa faci pace cu moartea
Și din moarte viața învie.
Nu e viața atat atat de tristă
Știu că te-ai cam săturat
Dar o viață fără lecții
Oare ai fi preferat?
Nu e viața atât de tristă
A fost și a mea la fel
Dacă credința persistă
Capeți mari puteri de Zeu.
Nu e viața atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Știu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire din copilărie
O după-amiază rece și înnorată
de iarnă. Elevii
studiază. Dincolo de ferestre,
stropii ploii monotone.
Pe un panou sunt înfățișați
Cain fugar
și Abel zăcând mort,
nu departe de o pată de sânge.
Magistrul, cu voce puternică și cavernoasă,
tună și fulgeră, un bătrân îmbrăcat sărăcăcios,
uscat, cu pielea galbenă,
care ține în mână o carte.
Iar corul copiilor
psalmodiază lecția:
"o sută ori o sută, zece mii,
o mie ori o mie, un milion."
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare!
Așa de mult doresc să-ți fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viața ne încearcă... cu rău și cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!
Nu-ți uita credința! Nu-ți uita PUTEREA!
Destinul este școala cu lecții de-nvățat...
În inimă îți stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...
Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine să proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Și mult ascunsa cale divină.
Suntem călători și-atât și timpul trece,
Două uși avem și doi Stăpâni!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, Zeu nemuritor
S-au născut dintr-o durere,
Într-o seară încetișor,
Niște versuri despre viață
Despre moarte, despre amor.
Să vă spun acum povestea
Cand dormeam eu mai demult
Nu-mi înțelegeam nici lecția
Nici prin cap nu mi-a trecut.
Că atunci când ai durere
E să înveți despre iubire
Despre milă și iertare
Și ce poți face mai bine.
Iar cand alții n-au habar
Și mai rau fac decât bine
Dacă îi vei judeca
La judecata ajungi tu maine.
Timpul trece si răstoarnă
Ale vieții lectii mari
Cand tu pierzi altii se înalță
Sunt ca niște judiciari.
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din uluirea mea...
Din uluirea mea văd țara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.
Saliva urii țâșnește printre dinți,
De-atâta supărare și ceru-i fără sfinți,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinații drepte.
Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deșartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să și-o verse.
De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecția de viață o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noțiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!
E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înșelătoare-n dublul de-nțeles;
E neputința, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.
Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăți apăsătoare, într-un tas.
Înclinație paranormală-n caracter,
Cu iz de explicație astrală;
Un simplu horor scop ce-ți spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de singurătate
Mi-am luat copiii de mână
Și i-am dus departe, departe...
Au simțit lumina cum se sfărâmă,
Cum viața devine-nceput de moarte!
I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinții ți-i duci...
I-am luat de mână și le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Și le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii și poteci!
... Și tu, soție scumpă, ține-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viața mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lecții și moarte, adresa este: