Poezii despre logodnă și visare, pagina 3
Poezie pentru femeile îndrăgostite
Mi-a îmbobocit palmele, mi-a amețit pletele
În toate visările mi-a viscolit, bietele.
Cu toate femeile verii l-am logodit.
Ca pe un mire al lumii,
așa l-am iubit.
Pe funia vieții de-ar mai fi să mă nasc,
m-aș face arsură în carnea-i, de vreasc,
L-aș năvăli tot la fel peste sânge
În brațele lui, ca vioara m-aș frânge.
L-aș iubi și atunci pe săruturi
scrise pe piele de fluturi.
Cu somnul puțin, cu dor blestemat,
femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,
i-aș fi lui beție, mi-ar fi el păcat.
Priviți-mă, zorilor, fetelor bune!
Jur pe legendele voastre, pe lume:
mi-a îmbobocit toată suflarea,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor durut
(te pierzi în năluciri)
Precum o ciocârlie din ora dimineții
Dă geana de lumină pentru culoarea vieții
În focul rugăciunii te ține de-nceput
Când Clipa Infintă cânta de dor durut
am zis: mai jos de tine
vei regăsi un loc
în care zămislirea-i
o moară cu noroc
acolo unde răul
se încurca-n iubire
se puse sămădăul
la grea nelegiuire
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia secundă
Îmi odihnesc adesea uitătura rece,
privirea ștearsă sau nu,
peste un popas al tău în viața mea -
mi se pare că m-ai uitat.
Ca pe un muc de țigară prea puțin sărutat
prea puțin alintat de buzele tale...
O, Doamne, licărul,
scânteia ființei mele
se pierde pe coridoarele
și fulguiala altor destine.
Știu ce îmi spui dinainte, popas al limbii
pe versuri din coral.
Inima mea și-a făcut atol,
inel de logodnă în mările calde
sub jumătatea clepsidrei tale de creion,
pudră, machiaj... toate cele...
Nu știu bine cum se numesc, dar știu că fac parte din tine.
Iubesc trezirea, adormirea ta.
Mireasma ta. Pielea ce înflorește sub fiecare sărut.
Uit de obicei fiecare vis al tău.
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dragobete
Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toți sunt iubitori,
De Dragobete.
Zeu al iubirii și de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!
Feciorul Babei Dochia,
Iubeț de tinere și fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!
Având mult lipici la fete,
An de an își pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.
[...] Citește tot
poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, cândva
Știu că ți-am rămas datoare
Cu o noapte de splendoare,
Cu o clipă de iubire,
Cu un vis și-o fericire,
Cu o faptă, cu o treaptă,
Ca o victimă ce iartă,
Cu poveștile o mie,
Cu un colț de veșnicie,
Certitudinea din pi
Și puterea de-a iubi.
Mi-ai rămas dator cu șoapte
Și cu liniștea din noapte,
Cu un cal înaripat,
Cu tandrețea de bărbat,
Zece porți și doar o cheie,
Eu desăvârșit femeie,
Ferm rebelă, vag supusă
Voluntar, deplin răpusă,
Mi-ai rămas dator cu mine
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodnă marină
Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.
Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.
O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.
Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un pas mai aproape de cer
Pământul își ia cu regularitate înapoi
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori
și nu în această ordine...
și lutul celor care...
cu mână vrednica le-au ridicat
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.
Naivă și zadarnică trudă!
Cerul este atât de înșelător!
Undeva... la orizont pare că se unește
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
și pot zbura spre slava împlinirii!
Darnic și rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere și putință:
piciorul încălțat cu opinci
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă ceartă toamna...
Se mistuie în mine zeci de toamne
Ca un ecou din vremuri ancestrale
Venind, intransigent, să mă condamne
Că scutur ale anilor petale,
Apoi le-ngrop, zâmbind copilărește
Într-un album cu foi de catifea
Din care, inocentă, îmi zâmbește
Fetița cu ochi mari de peruzea.
Mai scotocesc, un pic înfrigurată,
Fotografii... iar un surâs fugar,
Privind adolescenta de-altădată,
Tresare într-un colț de calendar.
Și lacrimi reci în ochii mei se-adună,
Mă năpădesc duioase amintiri
Privind pe Mama, ce-o țineam de mână
În curtea cu nostalgici trandafiri.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i de ajuns dorința
Ne-am întâlnit din întâmplare, sau poate-n stele era scris-
Tu, un ocean și eu o mare și brațele ni le-am deschis.
Ne-am măsurat nemărginirea și din priviri ne-am îndrăgit;
Mai sus, dospea-ntre lumi iubirea și cerul ne privea uimit.
Și m-ai atins așa,-ntr-o doară, cu valul tău cel mai înalt
Și nu știam că-i un preludiu al unui viitor asalt.
Mi-am despletit albastre plete și-n fața ta am apărut
Un nud cuminte, o fecioară, așa cum, visul tău m-a vrut.
Era ca la-nceputul lumii, când ne ghiceam încet, pe rând,
Înaintând pe trupul apei, dorința-n ape fremătând.
Tu, ca un vânător, trofeul l-ai fi dorit, de la-nceput,
Eu așteptam întâi logodna și să învăț ce-i un sărut.
Era o liniște adâncă și albatroșii se roteau,
Precum nuntașii-n hora sfântă, cu Isaiia dănțuiau.
În rochia albă de mireasă, hotarul așteptam să-l treci,
Când mi-a atins sărutul gura, m-au înghețat apele-ți reci.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pereche de pantofi
De la o distanță de o mie de mile
Îți trimit o pereche de pantofi din bumbac
O scrisoare
Fără cuvinte
Conținând mai mult de patruzeci de ani de lucruri care trebuie spuse
Lucruri la care doar m-am gândit, dar pe care nu le-am spus niciodată
O propoziție după altă propoziție
Cusute mărunt în tălpile pantofilor
Am păstrat ascunse toate pe care le am de spus multă vreme
Unele dintre ele ascunse lângă fântână
Unele dintre ele ascunse sub perna mea
Unele dintre ele ascunse în pâlpâitul lămpii la miezul nopții
Unele dintre ele au fost uscate de vânt
Unele dintre ele au prins igrasie
Unora dintre ele le-au căzut dinții
Unora dintre ele le-au crescut licheni
Acum le adun pe toate
Și le cos strâns în tălpile pantofilor
Pantofii s-ar putea să-ți fie mici
[...] Citește tot
poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre logodnă și visare, adresa este: