lotuşi

Să-mi scrii cu dor

să-mi scrii
câte-un sonet
-arar-
când ţipă aripa în zbor
să-mi scrii cu dor
pe la chindie
când uită să mai zboare
vertical
argint de ciocârlie
să-mi scrii:,, iubire''
petalele de lotuşi galbeni
îmi invadează cerul
să-mi mângâi soarele
şi să-l trimiţi la mine
respir nemărginire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toată dimineaţa am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai aşezat departe de mine şi mă priveai pe furiş. Întreabă ăst ochi întunecat de răutate – a cui e vina?

Încerc să cânt un cântec – zadarnică încercare. Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale. Întreabă-l de ce – nereuşita mea? Lasă-ţi buzele surâzătoare să-ţi spună cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beţie în sânul unui lotus.

E seară. E timpul ca florile să-şi închidă petalele. Lasă-mă să mă aşez lângă tine şi porunceşte buzelor mele să îndeplinească astă slujbă a nopţii, la lumina stelelor îngândurate!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unei iubiri

Cămaşa mea de noapte
pare o floare de lotus
pe genunchii tăi-
mărturia unei iubiri
ce ard corzile lirei
însetate de cântec.

Ultima turmă de miei
ne calcă trupurile
sfârşind
în perechi de aripi tatuate
ce vâslesc uniform
sub vâlvătaia lunii.

Cămaşa mea de noapte
se face leagăn
stelelor ce cad...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări de noapte

Noaptea singur în odaie,
Şi-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Şi-ntunericul, o claie;

Întrebări pe care totuşi
Nu mai pot să le descurc
Şi cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuşi

Şi când spală dimineaţa
Geamurile cu lumină
Parcă iar aştept să vină
Cu problemele ei, viaţa

poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladele celor patru anotimpuri - Vara

Lacul Oglinzii, întins peste mile şi mile,
Este acoperit de florile de lotus în plină înflorire.
În prima lună a verii, Xi Shi le culege surâzând,
Urmărită de o mulţime de ochi de pe malul râului Yuoye.
Barca ei, fără a aştepta răsăritul lunii, se întoarce
Spre casa din aval, în mijlocul oftaturile amoroase.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fierul roşu tu mă-nţeapă

Cu fierul roşu tu mă-nţeapă,
În faţa mea loveşte drept,
Cu vergi mă biciuie, iubito,
Dar nu mă face să te-aştept.

Picioarele, de vrei mai bine,
Din locul lor tu mi le scoate,
Dar nu lăsa s-aştept zadarnic,
Că-i chinul cel mai greu din toate.

Ah! Ieri întreaga după-amiază
Te-am aşteptat cu dor fierbinte
Şi n-ai venit, fermecătoareo, -
Iar eu credeam că-mi ies din minte.

Cu şerpi mă strânge nerăbdarea
Şi-n fiecare clipă sar
Când sună paşi pe coridoare;
Dar tu nu vii - e în zadar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de la malul

râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranţe
cu chiot şi veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare

vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
şi de dor ascuns
în cioburi de lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răstignit de mâini
de către un înger şi-un demon
m-am predat ţie,
Madonă alintătoare a răscolirilor!

Deschideai cu bisturiul ferestre prin mine
şi priveai la cum se desfăşoară o viaţă,
minunându-te cum omul acesta
funcţionează fără arc şi cheiţă,
de parcă ar fi o apă ce tot curge fără ai seca izvorul,
nu acum, nu dintr-o dată,
ci doar ca un oftat de la sfârşitul unei doine.

Îmi mângâiai fruntea,
mă sărutai pe ochi
şi, ameţindu-mă cu parfumul tău de lotus,
şopteai:
"Hai, lasă-i zilei amarul ei.
Urcă în luntrea aceasta,
de pe acest liman

[...] Citeşte tot

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pojarul zguduie ceaţa
atâtor dealuri culcate
în ierburi

rămas-am singuri

după invazia cocorilor
parcă niciunul n-ar mai fi întreg

ţie ţi-au scrijelit pe umeri
durerea apei
iar mie mi-au săpat în suflet
tranşee de corali şi flori de lotus
săgeţi înspre nămol

rămas-am singuri aici
două flori
ce le absoarbe pământul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oraşul meu se întâmplă ceva ciudat

plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenuşă
poeţi orfani
soarele îşi ascute colţii în barele de oţel ale zilei
aşezate piramidal susţin o civilizaţie prezumtivă
peste care se aşterne noaptea ca o maladie cronică a singurătăţii
şi nu-mi mai e poftă de zbor

semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunţ la peştele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -

pe podul plutitor cineva aşteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem

de cealaltă parte a pământului
un oraş şchioapătă
din lipsa poeziei

poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roaşul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanţa 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!