lumină şi înălţime

Cristalizare

Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc şi răspândesc
Tumulturi de iubire şi sulfină.

În hăul meu pluteşti în aşteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Şi ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranţa de vis încununat.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizii

În vârtejul drumului haotic
Reiterând un vis hipertensiv
Ecouri compozite de lumini
Înaltă scâncete din vlagă
Peste altarul de izbândă
La hotarul clipelor oneste
În vogă taine purpurii
Se zbat în epitete proprii
Spre aştri camuflaţi în vis
Figuri cu macle despletite
Risipind haosuri semeţe
În goana vântului stelar
Extremele se juxtapun
În ritmul formelor rebele
Autoritar cu zvon teribil
Până la un semnal conex.

poezie de David Boia (30 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrie

Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roşesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.

Aproape. Ochii împietresc cruciş
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniş,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.

Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătuşe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenuşe.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cu fiecare pas făcut
aflam fericirea
fără nori
cerul de primăvară
mi-a ţiuit în urechi
multe lucruri se întâmplă când
din genunchi încerci să mă înalţi
tu, poezie, de aici iubită
în tăcere
într-un con de lumină

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, nepoate!

Te am în suflet şi te port
Lumina sufletului meu
Din gena sângelui nepot
Eşti dor în suflet eşti un zeu

În gândul meu eşti alinare
Şi liniştea când te gândesc
Eşti valul liniştit de mare
Tu ştii nepoate te iubesc

Ai fost micuţ cu păr gălbui
Acum înalt un tânăr minunat
Un chip frumos cu ochi căprui
Bine crescut şi educat

Eu îţi doresc tu să trăieşti
La mulţi ani sănătoşi
Fericit şi să-ţi iubeşti
Părinţii tăi frumoşi.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
topit în uitări deşarte
eram fila închisă într-o lume deşartă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopţii
cenuşa mângâiată de vânt
lumina a rămas tăcută între pleoape
îmi aşezasem tăcerile în albia cerului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să mă scriu

uit să îmi acordez sunetele
pe timbrul tău
(ca pe o coardă neatinsă vreodată)

îmi prelungesc degetele
şi trupul înalt ca o speranţă
se ridică
în portalul îmbrăţişării supreme

(părem o literă în palma aceleiaşi aşteptări)

între două plecări
atâta linişte

(lumina ne scrie)

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Meng Hao-Jan

Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.

În rumena tinereţe, el a renunţat
La funcţii şi la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor şi al norilor.

Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înţelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.

Cum aş putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce timp ploios
pentru aducere-aminte.
nu-mi servesc la nimic
cuvintele dulci -
pielea mea cu porii deschişi
în nopţi de august.
te scuturi de umbre, mă înalţi
lumina ochilor tăi.

dincolo de retină
rup lanţul munţilor de tăceri.

adierile clipei
ne poartă parfumul de vanilie
din impuls.

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Bunicule,
Ascultă:
Ropotul
Bătând al
Unor aplauze.

Sunetul
Tulnicului
Atinge înălţimi
Nebănuite,
Către
Inima românului,
Unduind-o cu sufletul.

Dar ceresc,
O mărturie sacră,
Luminată de
Jurământul străbun!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!