Poezii despre lumină și întuneric, pagina 3
Doar tu
Doar tu
poți împrăștia lumina
acolo unde întunericul
țese tăceri
doar tu
poți strivi timpul între degete
și clipa să curgă în cuvinte
ești liniștea
eternei îmbrățișări de gânduri
mi-aș așeza inima în palma ta
să crească sâmburi de iubire
pe linia vieții.
poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Nu încrede în alte
șoapte
când ești iubit
sunt atrase de lumina ei
de noaptea lor
a amăgirilor
ce nu te-au văzut
când erai întuneric trist
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai credință, ești puternic
Când ai în suflet bunătate
și să ajuți, tu ai voință,
Te bucuri de sănătate,
ai în suflet și credință.
Bunătatea crește-n pom,
Lumina din întuneric.
Ai bunătate, ești om,
Ai credință, ești puternic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isuse
Isuse,
Din lumea mea de întuneric
n-am văzut raiul-grădină.
Am indurat ca un nemernic.
N-am văzut a Ta Lumină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu știu
Când nu știu
clipele tale
mi se acrește
veșnicia...
Te-am lovit
cu un gând
de-al luminii
și uite,
nu știu
de ce s-a îngămădit
întunericul
între atunci și acum...
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dragoste nebună
Să ne atingem mâinile,
Să ne închinăm luminii absolute
Nu este întuneric de nepătruns,
Ci lipsă de curaj și iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu nocturn
Lumina se furișează printre scânduri,
pe gard doarme o pisică neagră,
dincolo nu se vede nimic
decât o noapte ca o zebră
cu capul în pământ
paște întunericul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vopsitorii de întuneric
o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agață cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunțuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate
nu le este rușine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ta
tu ești lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
și cad istoviți cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopții
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și întuneric, adresa este: