Poezii despre lumină și muzică, pagina 3
Întorcându-mă pe pământ fără tine
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri, WordPress.com (2020)
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeialebădă
îi rămăseseră doar gratiile lângă pat
și o scară către acoperișul smuls de vânt
pe salteaua scufundată într-o lumină difuză
femeialebedă murmură un cântec de leagăn
din când în când
în spatele ei blestemat aripile retezate
se zbat a durere
iar lacrimile i se preling spre colțul gurii
cântecul să i-l înece
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la malul râului Qin Huai
Se-așează ceața pe fața rece-a râului, iar lumina lunii pe nisip.
E vremea să trag lotca în umbra cârciumioarei de pe mal,
Unde fete cărora nu le pasă de lumea de-apoi
Cântă vesele o melodie din Grădina Florilor.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
se preumblă
în cârje lumina
îi rupsesem
cândva fericirea
de a fi un cuvânt suspinat...
un cântec cântat
de privighetorile
noastre neoarbe
se preumblă
în cârje iubirea
fără vulturii ei flămânzi
fără oase
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhul Vinului
În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoștenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roș-carmin,
Un cântec de lumină și de amor frățesc.
Știu că e trebuință, pe dealul dogorit
De nădușeală, chin și soare arzător
Ca să primesc o viață, un duh neprihănit;
Și nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...
...
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broaștele
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)
poezie celebră de George Topîrceanu din Balade vesele și triste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre vise și flori
Dacă fiecare îndrăgostit
ar fura flori grădinarilor
visele s-ar contopi
într-o firavă înfățișare
a unei lumi
peste care pădurea
ar topi lumina
în cântecul frunzelor...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
În ochii tăi ca-n două oglinzi însuflețite
Amurgul își răsfrânge privirea-nsângerată
Și ochii tăi sunt roșii ca două flori de mac
Plutind împerecheate pe luciul unui lac.
În ochii tăi amurgul, ușor, pe nesimțite,
Se stinge ca lumina din candela uitată
Și ochii tăi din roșii se-ntunecă și par
Doi ochi tăcuți de sfântă pictați într-un altar.
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista noastră, II, nr. 2 (1 aprilie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi despletește părul
te măsor cu lumina
iubite
mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
și un înger ce-și spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
și tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...
mirosind a sferă
cineva îmi despletește părul...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și muzică, adresa este: