lumină şi promisiuni

Rondelul iluminării

Aş vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!

Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Şi-aş vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!

Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând şi fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veşnicie...

Aş vrea să fiu iluminat!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exacerbare

Era atâta risipă în jur
încât acoperea determinarea
celor din echipă
iar acum e şi mai multă
asta înseamnă dezordine
toate nuanţele sunt pe ducă
se deplasează concomitent
spre infraroşu
atrase de energia neagră
unde predomină materia neagră
în detrimentul luminii sacre
pe viitor degringolada
s-ar putea amplifica
odată cu creşterea risipei
încât entropia
va inflama universul
da aia va trebui
să stopăm distrugerea.

poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îţi vei vedea porii deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecându-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul aripilor.
Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că-ncep
de la facerea lumii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Limbii române

E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară,
S-avem o existenţă mai uşoară-
Şi-a lor lumină prinsă-n orice gând!

Ea este pe vecie Jurământ
Şi pavăză şi dragoste de Ţară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară!

Să nu pierim, bătuţi de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veşniciei ne-nconjoară
Şi cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viaţă
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ pentru mama

Jur că peste ani cândva
Eu voi fi lumina ta
Şi îţi voi şterge lacrima

Mă rog bunului Dumnezeu
Să legene pe faţa mea
Lumina chipului tău
Şi tu priveşte mamă dimineaţa
în oglindă ochii verzi
ai tăi sau pe ai mei
din depărtări
îi vezi? lacrima de bucurie a ta
de dor şi de durere a mea

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa... cuvintelor

Arunc năframa
cuvintelor mele
peste norii grei ai tristeţii
şi dintr-o dată
răsare curcubeul speranţei
împrăştiind în jur
doar lumină şi culoare
şi atunci aud în gând
o voce blândă
ce-mi şopteşte:
"Speranţa nu moare..."

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmărginire

Şi de pe vârf de munte mă voi sui pe-un nor.
Zi grea, cutremurată va fi, o zi de-adio,
Când inima-mi, de tine, fâşii voi dezlipi-o,
Amară frumuseţe, pământ rătăcitor.

Voi sfărâma sub pleoape tot spaţiul din jur
Şi-mi voi culca suspinul pe norul meu: şalupă
Ritmată de arhangheli, la proră şi la pupă,
Cu aripile vâsle prin valul de azur.

Oceane din văzduhuri s-or lumina rotund
Prin stele-arhipeleaguri şalupa mea să treacă,
Iar tu, frumoasă lume, să-mi pari o piatră seacă
Scăpând rostogolită spre adâncuri fără fund.

Mă va-nvăli, spumoasă, pe creştete de hău
O pretutindenească vibrare de lumină
Şi m-oi topi în boare de muzică divină,
Despovărat de zgura părerilor de rău.

poezie clasică de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Liniştea nopţii
Se sparge-n lumina zorilor,
Mii de culori pătrund în sufletul tău.
Este o nouă zi, o nouă provocare;
Împlineşte-ţi visele,
Trăieşte-le,
Priveşte cerul,
Fă din viaţa ta lumină,
Alege nuanţele frumoase,
Alege să zâmbeşti,
Alege bucuria,
Adevărul, bunătatea.
Împarte toate acestea cu cei din jur
Oamenilor le stă bine să fie buni;
Împărtăşind frumos şi culoare
Vei deveni
Lumină.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Liniştea nopţii
Se sparge-n lumina zorilor,
Mii de culori pătrund în sufletul tău.
Este o nouă zi, o nouă provocare;
Împlineşte-ţi visele,
Trăieşte-le,
Priveşte cerul,
Fă din viaţa ta lumină,
Alege nuanţele frumoase,
Alege să zâmbeşti,
Alege bucuria,
Adevărul, bunătatea.
Împarte toate acestea cu cei din jur
Oamenilor le stă bine să fie buni;
Împărtăşind frumos şi culoare
Vei deveni
Lumină.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!