Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

lux și moarte

Poezii despre lux și moarte, pagina 3

Petre Ion Florin Vasilescu

Tragedia codrului

Cu gândul la slăvitul Eminescu...

Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creștea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...

C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de șef
Să despădurească munții
Oricât are dânsul chef!!

Taie codrii de aramă
Moșteniți de la părinți,
Noii-mbogățiți și-i schimbă
În purcoaie de arginți...

Lux, Bănet, Înavuțire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din țară

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...

Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.

[...] Citește tot

poezie de (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reîncarnarea

Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.

N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme!
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin!

Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.

Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.

[...] Citește tot

poezie de (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceva,însă, nu s-a schimbat

Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?

poezie de (august 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omagiu orașelor portuare (Salute To Sailor Town)

Străduțele orașului portuar
Nu-s drepte și n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa și pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber și Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduțele orașului portuar,
Străzile ponosite-ale orașului portuar
Care nu cunosc luxul și nici orgoliul indolent.

Străduțele orașului portuar
Azi își jelesc morții de care la puțini le pasă,
Cei care și-au pierdut viața pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuță din orașul portuar,
Pe străzile cenușii ale orașului portuar,
Care suferă și care-îndură-atâta.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaților, de orice rasă,
Sfideazi orice greșeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunți dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă și mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, esență crasă.

[...] Citește tot

poezie de (5 iulie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaților, de orice rasă,
Sfidezi orice greșeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunți dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum, să scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă și mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, esență crasă.

[...] Citește tot

poezie de (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, te rog, nu mă uita

Doamne, ți-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea și din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându-mă imediat
dacă ceea ce ți-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ți se da e alta
și a merita un dar e cu totul altceva.
Toți vrem și visăm străluciri în viață,
dar ce facem ca să le obținem pe merit?
ce înțelegem prin ea, noi hulpavii sorții,
cu pofte de dimineața până seara și invers,
înotând deseori în false senzații
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
așa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viață are vibrații în fapte înalte,
cu vectorii îndreptați spre viitor și în eternitate.
Strălucirea e floarea înțelepciunii,
până și după moarte, pentru cei de azi

[...] Citește tot

poezie de (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinucigași de lux

sinucigași de lux
hai să ne sinucidem, iubito,
oricum într-o zi ruguri vor fi stalactitele,
să profităm de trecerea noastră prin Etretat
și de faptul că avem o mașină de lux
cu care să ne-aruncăm în hău de pe faleza
normandă
de altfel, și alții au făcut-o înaintea noastră;
să profităm, iubito, e simplu:
urcăm spre punctul cel mai înalt al coastei,
șerpi înierbați ne mîngîie glezna mașinii,
orhideele mării se-agață de stînci, sub noi lucesc tăios valurile Mânecii
și Fereastra Diavolului sugrumată de flux;
noi vom muri, îmbătați de patimi și detocatele săratelor ape;
căutători de scoici își vor tîrî picioarele
sîngerate de cochilii și murdărite de alge,
snobii dintotdeauna își vor etala elegantele iahturi
trase pe plaja pietroasă de trolii turbate,
iar amatorii de senzații tari
se vor preface că-și citesc în liniște jurnalul,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Trei Riuri si un ocean de poezie" de Valeriu Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.37- 25.99 lei.
Mirela Grigore

Pandemie

Ne zac spitalele bolnave,
ne mor copii sub flori de măr,
iar noi, prin scrieri și hrisoave,
citim frânturi de adevăr.
Ne zace boala, ca o ciumă,
în teste care nu mai vin
și am ajuns procenți și-o sumă,
prin lacrimi, bocet și suspin.

Ne zac toți doctorii pe-acasă
în proceduri și izolări,
ne mor bătrâni, închiși în casă,
înfrigurați în dezolări.
Ne zace dreptul la o viață
în coduri, ordonanțe, legi,
și ne schimbăm mai des la față
când îi vedem pe-ai noștri regi.

Ne zac cuvintele-n privire,
ne mor zvâcnirile-n avânt,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lux și moarte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook