Poezii despre moarte și natură, pagina 3
Astăzi și moartea
A murit mister MdR, respira și după opt ore,
Respira și după ani de zile, ca faraonii,
Înțeleptul stă la masă cu moartea, o învață bunele maniere,
Trăim între spasm și orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros și domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânța moare și dă rod, asta a înțeles și Iov, nefericitul,
Nu este un eșec nici moartea, eșecul nu este decât un început,
O revoluție propusă la masa de cărți, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativității, deștepte chestii, dar
În fața ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-ați de haptonomie?
Vom trăi în frumusețea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui și aerul respirației, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morți merg în urmă și se roagă.
Destul, om vedea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 4
De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moștenire-a frumuseții-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite și curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogația ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânți în strună
Esențelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul și fala
Și-ți vei minți încântătorul sine:
Atunci când firea-ți va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu rușine?
Cu tine, frumusețea-ți, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 68
Obrazul lui e harta vremii-n care
Splendoarea viețuia în mod firesc
Însă acum, vopsele înșelătoare
Să împodobească chipuri îndrăznesc.
Și-s profanate vechile morminte,
Iar părul blond degrabă e tăiat
Pe un alt cap să stea, ca înainte
Și-altcineva să fie încântat.
Dar chipul lui din alte vremuri vine
N-are podoabe, e adevărat
Nu-și face vară din verzi crengi străine,
Mândrețea lui pe morți nu i-a prădat.
Natura îl păstrează ca o hartă
Că e frumos, nu e o falsă Artă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu trebuie să moară niciodată
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.
Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc...
urăsc ampla regie a naturii
în nemișcare
când vulturii stau drepți
cu ochi ațintiți înspre astre
câinele pământului se stinge
ușor în ninsoarea polară
și-n somn îmi mor cocorii
urăsc solitudinea
ce măreție au arborii!
iubesc și urăsc, iubesc...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor de Urgență
Natura vă aduce zile calde,
Dovadă de precară indulgrnță;
Mai vine-o Ordonanță de Urgență,
Cu cardășia PSD-ului și ALDE.
V-aduce parlamentul mărțișor...
De formă, i-au shimbat "conturul".
Au impletit parlamentarii șnurul,
Justiția să moară mai ușor.
poezie satirică de Sorin Cardy (1 martie 2019)
Adăugat de sorincardy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura moarta
Nopti pustii imi canta azi,
Pe-o gondola ratacita...
Malul a murit de mult iar eu
totusi mai ascult- si
Imi pipai trupul mort- in bezna.
Viermi au crescut din radacini
Fortand unda,
tarana somnolenta.
Au putrezit rarunchii carnii fragede
Si miros de mucegai
ma cuprinde.
Voi formoliza timpul
in secundaritatea formei.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum
de primăvară în luna
februarie defect cu temperatură
anotimp bolnav sensibil
la schimbările climatice
florile uriașe de gheață s-au ofilit
de atâta soare cu febră
natura se trezește ca să moară
din nou
parfum de iar
bă verde deschis într
- un februarie ne
bun pentru gripă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și natură, adresa este: