Poezii despre moarte și promisiuni, pagina 3
Pe mare
Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică și tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.
Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înalt Prea Nesmeritului Andrei Andreicuț, mitropolitul Mitropoliei Clujului (pentru care CNSAS a dat verdict de colaborator al Securitatății), care a fost la Realitatea TV cu o podoabă uriașă la gât (pamflet)
Văd la gâtu-ți o podoabă
Mare cât un sfert de roabă,
Aur mult, făr' de rușine,
Cu safire și rubine.
Dacă-ai vinde-o pe dolari,
Mulți orfani ar crește mari,
Și, mă jur pe tine-Avrame,
Mulți n-ar mai muri de foame.
Trebuie, fir-ar să fie,
Să ai și tu modestie;
Fii cu-adevărat smerit,
Nu luxos și ipocrit.
Ia exemplu de la Crist,
Simplu fii și altruist,
Bun și iubitor de oameni;
Tu cu El nu te asameni.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (2 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolut cu toată lumea
Târfe
târfe au devenit cuvintele
târfe ieftine care se culcă pe
bani puțini
cu cine vrei și cu cine nu vrei
cuvântul patrie se culcă
absolut cu toată lumea
pe bani sau pur și simplu
pentru promisiuni de tandrețe
[...] Citește tot
poezie de Matei Vișniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bondarul leneș
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Și n-am poame
Și-aș munci
Dar n-am stăpân!...
- Hai și-mi cară din povară
Și sunt gata să-ți plătesc.
- Cum n-aș merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...
- Vai de tine! Ce rușine
Leneșule cerșetor,
[...] Citește tot
fabulă clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea
Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură și te trezești într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...
Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelnița sa de înălțimi,
sus de tot, cercetând cerul.
Nu te teme de morți, ei nu mușcă
și nu se mișcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.
E adevărat că după asta nu mai pot să revină
și stau bine ascunși printre noi,
așa ca în jocul de-a v-ați ascunselea.
Cine pe cine caută?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promis parcurs de amor
Te voi iubi, nerăbdător, mereu,
Chiar de-am aflat că va fi tot mai greu,
Că tot se adună meteoric praf
Și o tastă, va fi scrisul caligraf,
Fără citit, doar ascultări-secvențe,
Săpate șanț pe-un disc, de ieri prezențe,
Cu nostalgii, oricum le-având izvoare
Pentru însetat, că dragoste nu moare,
Căci picurii se sorb pe vârf de buze
Și-o zi vor fi-ndeajuns... doar să ne amuze.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup sfânt
Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alții și lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce liniște-n jur,
Morții clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeții nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei știu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar și ambrozie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoții
toate adunate
sau șterse de creier
dintr-un capriciu numit supraviețuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supraviețuiesc
ființei noastre
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresie
Moartea parea
ca mi-a luat urma
ca-mi urmareste
chipul si faptura
si mana- mi ridicata
si fruntea mea ridata
noaptea se-asternea
peste pietrele mari
in jur stapanea linistea
eram atent
si am stiut
ca eu sunt Moartea.
poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și promisiuni, adresa este: