Poezii despre moarte și salvare, pagina 3
Beau să te uit
în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonț
drept în inima care încă te iubește
mă rog să vii și să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta și de aceea te chem
beau până-mi pierd mințile
nici nu mai știu cine sunt
în memorie rămâi numai tu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul de urgență
i s-a făcut rău pe stradă,
a leșinat și a fost adusă cu salvarea la spital
după operație medicul a fost chemat
la altă urgență
surorile trebuiau să iasă din schimb
și se uitau nerăbdătoare la ceas:
- mai stăm mult?
să moară și asta și plecăm!
bolnava nu putea să vorbească
și apoi i-au dat lacrimile
auzise, înțelesese totul
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru o armată de mercenari
Ȋn ziua când bolta lipsită de proptele tari
Se prăbușea și când pământul era tras la sorți,
Ei au urmat chemarea lor de mercenari
Și-au încasat solda și sunt acuma morți.
Umerii lor au susținut cerul cel înalt;
Au stat și temelia lumii-a stat prin ani;
Ce Domnu-abandonase, aceștia-au apărat,
Și au salvat atâtea lucruri pentru bani.
epitaf de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie
roșu...
în bucătărie,
pe gresia albastră,
o pată de sânge.
sânge...
în baie,
în cada de fontă,
picură rosu.
iubire...
în suflet,
pe cerul gri,
un soare palid.
moarte...
în cimitir,
pe crucea de marmură,
picură ploaia.
[...] Citește tot
poezie de Aurelian Nicolaică (septembrie 2008)
Adăugat de Aurelian Nicolaică
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, apără-ți steagul
O, apără-ți steagul cu orișice preț,
că-n el e izbânda și ținta credinței
- cât steagul se 'nalță și arde măreț
luptăm și răzbatem crezând biruinței.
O, apără-ți steagul oricine-i acel
ce-l ține și 'nalță în fruntea oștirii
că-n steag e nădejdea; luptând pentru el
păstrezi cu toți frații tăria unirii.
O, apără-ți steagul! Cât steagul e sus
în el stă izbânda aprinsă și tare,
cât steagul se pierde, puterea s-a dus:
ne pierdem cu toții și țara ne moare.
O, apără-ți steagul! Netrebnic e-acel
ce steagu-și trădează, lovind purtătorul;
tu steagul să-ți aperi să mori pentru el.
Păstrând unitatea, salvezi viitorul.
O, apără-ți steagul, căci orice vrăjmaș
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și atunci, eu te întreb
Moartea trupului,
Nu-i glumă,
Ne-nspăimântă-n draci
Și-alergăm, având și-o sumă,
Spre spitale, babe. vraci.
EKG-uri, analize,
Tomografe și pastile,
Suferințe între crize,
Cunoștințe, bani și pile.
Cheltuim averi imense
Să salvăm un trup rebel
Și vedem, cuprinși de teamă,
Că el face ce vrea el.
Dacă vine-o vreme-n care
Lumea e oripilată,
Nu că nu o placi,
Ci că sufletul îi moare,
Fără plată,
Și atunci, eu te întreb:
Ce-o să te faci?
[...] Citește tot
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fac o mărturisire
Fac o mărturisire.
Am încercat să te salvez și să mă salvez.
În fiecare zi, panicat,
m-am străduit să insuflu
viață în noi.
Poate încercam, de fapt, să mă salvez doar pe mine,
pe mine, cel pe care tu l-ai adus la viață.
Apoi, într-o zi, am devenit
prea obosit pentru a mai putea continua.
Mi-am umplut plămânii
cu moartea noastră
și mi-am pus nădejdea în viața de apoi.
poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea s-a stins
(In memoriam, PETRICĂ MÎȚU STOIAN)
O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu știu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie și seacă!
Cerul e-acum mai gol, țara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viață? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!
La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu și nu știi cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!
Oricât aș vrea de optimist să fiu,
Legile vieții nu le-oi intelege;
Cum poți să mori, când ești atât de viu?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață ai!
O viață ai, o scurtă și unică viață
și orice-apus de soare îi poate fi hotar
o ultimă răscruce, o ultimă povață
și-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îți poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur și veșnic suflet numa'
și-n orice clipă Domnul ți-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povața ta de-acuma
și ultima-ți chemare, și ultima-ți chemare
e poate-aceasta chiar.
Un Dumnezeu e numai și-o unică salvare
și unica-ți speranță e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
și pasul fără care, și pasul fără care
ai plînge-n veci amar.
Cristos e-a ta Viață, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și salvare, adresa este: