Poezii despre moarte și virginitate, pagina 3
Anemone
Voi flori zglobii
în mâinile fecioarei,
prin ce mister
ați devenit cuminți
în ochiul de artist?
Ce vrajă
veți fi emanat
din cupe colorate,
de l-ați făcut
în mare grabă
mâna lui moartă
să și-o transforme
în penel?!
An după an
omagiu vi se-aduce,
chiar dincolo
de viață și de moarte.
Prin sala tristă
admiratorii trec
și se petrec,
[...] Citește tot
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, iată, îngerul Gabriel
Refren:
Și, iată, îngerul Gabriel,
Fecioarei sfinte i-a apărut:
"Vei naște un prunc mântuitor
Și-i vei da numele Isus."
Totul e darul lui Dumnezeu,
Și îi voi sluji toată viața.
Facă-se numai voia lui,
Nesfârșită e dragostea sa.
Și Dumnezeu s-a făcut copil,
Fecioara mamă i-a dat un trup,
A cunoscut cu noi viața grea,
Bucuria și moartea.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă crivățul de adormit nămeții
E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viață
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Bistrița
Pe Bistrița, cântând
O tânără fecioară,
În vânt având vestmântul
Și-n păr vuindu-i vântul,
Cu pluta ei ușoară
Trecea-n amurgul zilei
Pe Bistrița cântând.
Închise între stânci
Sălbaticele ape
Gemeau ca-n agonie
Albastre de mânie,
Izbindu-se să scape
Cu vuiet și cu vaiet
Închise între stânci.
La cârma plutei sta
Copila zâmbitoare:
Mireasă-i astă fată
Cu moartea cununată
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima mireasă
Știu că vii, dar mai așteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deși eu nu te-am cerut
Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îți voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii
Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ți voi face prunci
Vei purta o rochie albă,
Prima și ultima oară
Dragostea îți va fi oarbă,
Și-mi vei fi prima fecioară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Pe cărările reci,
Din mine,
Te plimbi fara torță,
Esti o toamnă tarzie,
Adormită...
Pe banca,
Cu crestetul îngropat în fum.
Nu mai urla nici iezii,
Sub căpițele moarte,
Nici prin cetini nu curge
Vre-un oftat de fecioara,
Ca atunci...
Când cerul s-a desprins din ramă
Si mi-ai acoperit tâmplele,
Cu pieptul tau albastru.
poezie de Cristian Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegorie
Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!
Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rostește-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne ești Cer și pământ Temelia...
O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin și resfințește-ne glia,
Temei al curăției și etern garanția
Învierii e propria-ți Moarte, în infinit...
Maică a unui Dumnezeu înomenit!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și virginitate, adresa este: