moarte şi zoologie

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de când eram piatră

Ca un răget luminos, în creierul meu
a explodat o celulă;
de străinătatea prea nouă
în care se afla
rătăcind de la începuturi.

Minţile mi s-au umplut de un miros
de stea moartă,
de animale gândite în vis,
de funingine bolborosind
roşcata înţepenire a pietrei.

Eram atât de rari –
(mi s-a părut că aud) –
atât de foarte rari încât
cu toţii la un loc
n-am fi putut să umplem unul.
Unul, era departe în viitor
pregătit de împietrirea noastră numai.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un (b)ou

din cauza oului de multe gheţuri - de edil - era să mor
ce
lunecare
ce
mai zvâcneam în zilele trecute în subtil
ce
au trecut pe zebre simbolice gunoierii mân(c)ând animale
ce
ar fi să crape şi oul vopsit purpuriu în iarna minoică (?!) ce
ar
trebui să-l distrugă pe oulean
ce
are mai scump
ce
mama dracului caută,-n coarne
ce
în vieţile noastre?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după noi

la pamplona oamenii aleargă un animal cald,
nişte coarne, tropotul de copite înghesuit în carne.
se zice că se bucură, sunt liberi şi drepţi,
prigonesc fricile care tremură şi fug.
mulţimile şi le subordonează şi progresul începe
de unde frica agonizează într-un mod umil,
în bătaie de joc, în bătaie de viaţă.
nu se delimitează eroi, hoardele acestea
nici nu au vreun staroste, nici vreun scop.
animalul moare după ce s-a răspândit în fiecare.
cine a spus că animalul moare...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

Încă de azi dimineaţă
soarele arde pe cer.
Pe câmp nu-i fir de verdeaţă.
florile-n grădină pier.
Se-anunţă o zi încinsă.
Poate fi cea mai fierbinte.
Răcoarea este învinsă,
rămânem fără cuvinte.
Nori, pe cer, nu se adună.
Vântul parc-a dispărut.
Arşiţa este stăpână,
Canicula a-început.
O răsuflare fierbinte
arde totul ca un foc.
Grădinile-s pustiite,
nu mai au viaţă deloc.
La pomi le-a secat voinţa
de a mai rămâne verzi,
Nouă ne-a secat credinţa,
de-a sta la umbră-n livezi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Viitorul pregăteşte un lanţ
fără verigi slabe

şi mă pofteşte discret
să intru
prin uşa lui deschisă

aşa cum se strecoară şi el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafaţă
spinările
unor animale neclasificate:

un exerciţiu neconvenţional
de limpezire,

o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Black sabbath

bine fac
cei care ne doresc
moartea –
aşa se scrie istoria
tinerilor îmbătrâniţi pre-mah-mur –
un tip foarte heavy (?!)
metal (în topografia acelor
ani: bimetal) decide că gloria
nu ne revine prin ruginire
...
dar nici
cei de acum nu
nu vor strânge în braţele fluşturatice
vreun hoit subţire de animal
cu o chimie aproape
tristă: cu aromă de văduvă
neagră – beată grămadă
or
donată cuiva
de sabbath

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânând Al-Qaeda

De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urşi,
tigri sau lei – şi categoric
nu mănânc şobolani sau pescăruşi; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împuşc pe toate.

Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
şi pe urmă să-i trimit câteva gloanţe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine ştie ce problemă...

Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ţine în mână capul retezat
al duşmanilor lui de moarte.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere-n suflet

Cuvinte aruncate-n muntele de gheaţă
Ascunse imagini
Năluci în mintea unor oameni.

Picturi grotesce, pline de întuneric
Animale sălbatice, mâncând din propria lor carne
Ţipete în cavouri închise de mult
Ţipă lumina din ei, revenind printre cei morţi
Suntem mai singuri ca oricând
Şi titlu nostru-i un fals proiector al gândurilor

Plec odată cu singurul mijloc de fericire
Printre stânci, pietre şi destine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!