muncă şi religie

Bunicul

Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.

Ar munci dar nu mai poate.
Bătrâneţea-l stăpâneşte.
- E grea viaţa, măi nepoate,
Când totul te părăseşte.
Bătrâneţea-i haină grea,
Ce n-aş da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David

Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!

Îţi aminteşti doar lucruri de duzină,
Şi poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oţelul, ci colegii!

Cât despre mine, dacă vrei să ştii,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Şi nu mă văd din munţii de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...

Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni şi de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea sinucigaşului

Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine păcătosul
lumea are legi, are reguli, are tradiţii
încălcate
pedepse, puşcării, case de nebuni
pentru struţi
învaţă, învaţă, învaţă
munceşte, munceşte, munceşte
hoţul neprins om cinstit
omul cinstit hoţ nedovedit
tradiţiile nu sunt punctele cardinale
teatru, măşti, joc de scenă
prost
şerpi târâtori şobolănesc fundaţia
paiaţe ipocrite acoperă geamurile
ploşniţe şi păduchi ca sarea
urăsc lumina din stele
sugruma vocea răzleaţă articulată
cuţite lungi laşe pe la spate
nelegiuţi iubiţi prin televizoare

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt fraţi,
Multe oraşe sunt neasaltate,
Din turn rotiţi privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumuseţea, spaima, totul.
Nicio simţire nu-i prea departe.
Celor care îşi dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelaţie,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-şi mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuţi, lunecători"?
O, nu. Prin viaţă nu vom trece nerăniţi.
Iar uneori mai învăţăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se şopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu şi eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să laşi în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.

Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analfabeţilor

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Aho! aho! prieten bun
Stai puţin s-auzi ce-ţi spun!
Să-mi asculţi urările
Că vin sărbătorile!
L-am rugat pe Dumnezeu
Să facă cum gândesc eu!
Să-ţi aducă sănătate
Masa plină cu de toate
S-ai noroc şi fericire
Ce munceşti să-ţi dea-mplinire
S-ai noroc, să fii iubit
Şi de lume preţuit
Şi orice tu ţi-ai dori
Să poţi a înfăptui
Drumul să-ţi fie deschis
Să-mplineşti tot ce-ai promis
Să ai sufletul frumos
Să faci totul cu folos
Să faci şi să trăieşti bine
Ca să-ţi aminteşti de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru părinţii mei

M–am născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mi–a fost bine,
C–a fost mama lângă mine.

Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Şi zic eu că–n acea noapte,
Am fost născut de amândoi.

Au constantat că–s tare dulce,
Că nu sunt ca alţi copii,
C–am să fac în viaţă multe,
Şi nu doar "năzdrăvănii".

Sincer, părinţi ca ai mei,
N–au mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Şi jur că–i adevărată.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (27 august 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un războinic adormit

În aşteptarea următoarei bătălii cu marea
O navă în port este-asemeni unui războinic adormit,
Ieşită în largul oceanului revine la viaţă,
Scoate fum, scrâşneşte şi înfruntă talazuri uriaşe.

Este o casă, este o fortăreaţă, este raiul pentru câţiva oameni,
Un loc unde se munceşte, se mănâncă, se doarme,
Se rememorează întâmplări din trecut,
Se meditează, se fac planuri, se speră.

Mare şi puternică, dacă-ar putea vorbi
Ar povesti despre ţărmuri de la marginea lumii,
Despre oamenii cu care a navigat
Şi care au avut grijă de ea.

Acum, tăcută, stă la dană cu bigile ridicate.
Unii dintre membrii echipajului au părăsit-o
Pentru a uita câteva ore compania camarazilor,
Singurătatea zilelor petrecute pe mare –
Bucuroşi că sunt iarăşi pe uscat,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles R. Westover, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!