Poezii despre nevinovăție și vinovăție, pagina 3
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 151
Iubirea-i prunc, nu are conștiință,
Deși aceasta vine din iubire,
Și-atunci nu judeca a mea dorință,
Decât dacă ești pură în gândire.
Tu mă trădezi, trădez și eu ca tine
Ce am mai nobil, pentru-n trup de tină;
Sufletu-i spune cărnii că e bine
Să caute iubirea fără vină.
Și ea la al tău nume se ridică
Triumfătoare să își ia răsplata,
Umflându-se în pene, va să zică,
Și să te mulțumească este gata.
Conștiința mea, iubită o numește,
De dragul ei fac tot ce-mi poruncește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alicantă
Muza invocă o nocturnă divină,
Selena-și întinde plasa de stele,
Lumina-i se strecoară-n surdină
Argintând dantelăria din perdele.
Peste tot, foi aruncate fără vină,
Jinduind mototolite pre podele
Și câteva cuvinte luând lumină
Dintru candela gândurilor mele.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călimara mea cu lacrimi
Înmoi vârful de peniță,
Călimara îmi e plină
Doar cu lacrimi de crăiță
Ce îmi plânge fără vină
Îmi curg șoapte lin pe coală,
Adormite-n sentimente,
Dintr-o inimă ce-i goală
De iubirile absente
Șopot cristalin, cuvinte,
Definesc tristeți rebele,
Cât ar vrea... eu sunt cuminte
Printre hoardele de iele
Iar tu plângi nefericire,
Lacrimi curg izvoare line,
Eu, popasul de iubire,
Scriu poieni și azi... și mâine
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.
Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...
Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primarul, secretarul și Tăbârcă
La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Și mai ciocneam câte-un pahar;
Sau mai ales după chenzină
Cu vinovații fără vină:
O țuică azi și mâine alta
Că știți voi: avea pește balta!
Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Și credeam că nu se știe:
Formol, vaccinuri și pastile
Și toate astea mie mi le
Cu toții, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul și Tăbârcă
[...] Citește tot
pamflet de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nova mihi apparuit Beatrix - I
Cum ea păși tăcută pe drumurile serii
țipând fâlfâitoare spre alba arătare
se ridicară pasări din patru părți de zare
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.
Și chiparoșii negri și frasinii eterici
și ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă
se-aprinseră în creștet ca solzii de aramă
când plouă cu lumini pe turle de biserici.
Ca un arhanghel falnic strălucitor la față
ce pâlpâe 'ntre noapte și între dimineață
înveșmântat în aripi de fulgere și pară,
oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.
sonet de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nevinovăție și vinovăție, adresa este: