Poezii despre noapte și păsările călătoare, pagina 3
La mlaștină
Călător in negru vânt; lin șușotește slabul stuf
În mlaștina liniștii. Pe cerul cenușiu
Un cârd de păsări călătoare trece;
De-a curmezișul peste întunecata apă.
Agitație. În cocioaba dărăpănată
Se ridică-n zbor ale putreziciunii aripi;
Mesteceni infirmi suspină în vânt.
Seară în cârciumă părăsită. Rosul drum spre casă
Blânda melancolie a păscândelor turme,
Fantome de noapte: Broaște râioase din apa argintie ies.
Comentarii
Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei "La mlaștină". Există patru versiuni scrise între iulie 1913 și mai 1914.
Iarăși întâlnim, "călătorul", un motiv important în opera lui Georg Trakl. El este în drum spre "mlaștină" - și această zonă, mlaștina, este caracterizată ca o "realitate saturată" cu "întunecata apă", "putreziciuni", "mesteceni infirmi" și "broaște râioase".
"Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele mlaștini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 - după o lungă ședere în Innsbruck și înainte de a se muta la Viena pentru o vreme - și a lucrat intens la poeziile pentru prima publicație a cărții "Poezii" pentru editura "Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei "La mlaștină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena și intitulată "Decembrie".
La sfârșitul primei strofe, se întâlnește un vers ciudată, care străbate toate cele patru versiuni neschimbate: "De-a curmezișul peste întunecata apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mișcă, de fapt, pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reținută de exemplu, de Joseph Georg Oberkofler în "Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 și următoarele în "O călătorie cu sania").
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
Vară
Seara tace tânguirea
Cucului în pădure.
Mai adânc se înclină grâul,
Macul cel roșu.
Neagră furtună amenință
Peste colină.
Vechiul cântec al greierului
Se stinge pe câmp.
Nu se mai mișcă frunza
Castanilor.
Pe scara în spirală
Îți foșnește rochia.
Liniștită strălucește lumânarea
În odaia-ntunecată;
O mână argintie
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de viață și de anotimpuri
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Iubire de părinți și de Iisus.
Din prima clipă plângem, ori zâmbim,
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Vise firave frământând pământul,
Nu știm că vor veni amare seri,
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul.
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Și suntem fluturi albii de ninsoare.
Vezi?! Fiecare clipă ce-o trăim,
E-o neasemuită sărbătoare.
Sub flori de cais, sub plângere de tei,
Prin iarba încolțită, fluturi vii,
Vom trece-n zbor, o floare pentru-acei
Ce timpul li-i de a încărunți.
Iubire de părinți și de Iisus
Înțelepciunea apei de izvor,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pădurilor
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram, ades se pierde.
Petrolul verde îngenunche... Îngemănate cu tăceri,
Cu râuri de tristeți plâng ciute. Unde-s pădurile de ieri?!
Ducându-și trupu-n rugi de jad, precum un mort la-ngropăciune,
S-au dus pădurile de ieri. Conștiința unde ți-e, române?!
O rugă către ceruri ard și azi sunt lacrimă de ceară.
La trupul tău adesea cad cu mângâiere de fecioară.
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Se sting pădurile virgine și neamul românesc se pierde.
Căzând o lacrimă de jad, te-mbrățișez, copac și tată
Ne stingem ca un jurământ și-mpărtășim aceeași soartă.
Ne strâng însângerate răni, securi ne fulgeră-n privire,
La tâmpla noastră cad ninsori... Și frunze cad... cad nopți și zile.
Priviri mustind de catifea adăpostesc sub pleoape-plumb
Și lacrima care-a picat pentru-al pădurilor amurg.
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram ades se pierde.
Păduri de amintiri și vise, păduri de fagi, păduri de verde...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă necuvântătoarelor
Cu toți avem un drept de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Cu toți avem un drept de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă să iubești, să plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieții noapte.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de primavară
Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald,
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard.
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii,
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii.
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând
Se înalță... Îngeri, pace și iubire pe pământ.
E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt,
Este taina regăsirii și lumina din cuvânt.
Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald
Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând și alb.
Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare
Iarăși se trezesc la viață din adânca lor visare.
Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar
Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar,
Când cu soarele deodată au ieșit pe strada mare
Vânzători de pandative, ghiocei și mărțișoare.
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard...
Dor de flori și dor de stele izvorăște din înalt.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și păsările călătoare, adresa este: