Poezii despre noapte și rouă, pagina 3
Sărut mâna, Mamă Floare..
Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineață
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.
Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoței de rouă.
Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate:
Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare!
În căsuța din colină,
Ceasul bate în surdină
Și vestește-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răscruce
depărtările noastre
îmi par a fi stele neînșeuate
vreodată de roua din câmpul astral
depărtările noastre sunt dulci
ca diminețile rare ce nasc
din noaptea materiei
dorul de zbor al cailor sălbatici
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbii
Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene
Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă,
Ieșind în tainici nopți de sânziene,
Mugindu-și doru-n raza lunii nouă.
Stau florile-aplecate și-i ascultă,
Cununi de tei le plouă pe grumaze;
Hoinari robiți de luna cea ocultă
Li-s ochii plini de lacrimi și de raze.
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spirit creator
Șoaptele
Tainice
Exprimă
Frumusețea
Adevăr
Necontestat.
Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Roua nopților senine
Inima de infinit
Necontenit, dăruit.
Eleganța
Spiritului
Creator
Universal.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere
Mi-e trupul sarpe rupt in doua
de legea Ta: si-a zvircolit
chemarea pina-a asfintit
durerea a-mpletit cu roua
coroana de-nrosiri si spini
pe fruntea rugii mele noua
c-un singur trup si lacrimi doua
Imi creste, sumbru, din ruini
un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prafuiri
ca inchinarea unei toamne
-Sa strig in lespede de soapte
c-am inviat in Tine, Doamne?
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Lanț de rob,
iubire-ncătușată,
zbucium
de trupuri adunate
în licăriri de noapte.
Încorsetat în dor
frânt pe țărmuri de vânt,
sunt jertfă pe altarul vieții.
Înbălsămat de durere
spre roua dimineții
mai sper...
jertfă în șoaptele clipelor ce mor
ca într-un dans de val
în zarea trecută.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La primul cuvânt senin
La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopții
Mâini încețoșate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalță spre fața ta și e zi pe pământ
Cea dintâi tinerețe sfârșită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme și rouă
Fără vârste fără temeiuri și legături
Uitare fără de umbră.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Porumbelul n-a avut dreptate.
Porumbelul s-a înșelat.
Pentru a călători spre nord el a zburat spre sud,
Crezând că lanul de grâu era apă.
Crezând că marea era cer,
Că noaptea era zori de zi,
Că stelele erau picături de rouă,
Că arșița era zăpadă.
Fusta ta, bluza ta,
Inima ta, casa ta.
(Ea a adormit pe malul mării,
Tu pe rămurica unui pom.)
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și rouă, adresa este: