Poezii despre noapte și sânge, pagina 3
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lied
Mă joc cu genialitatea prin țărână
Și clopotul îmi tânguie un lied
Vertebra-mi fluieră ca naiul în țâțână
În note false de broscoi gravid
O carte mâzgălită-n sânge verde
Citesc distrat cu sufletul pe spate
Iubita-mi zgârie-n urechi dezmierde
Frângându-mi nemurirea-n nopți ratate.
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Miezonoptică
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e trupul mănăstire părăsită
Și-n loc de sânge parcă vântul vineri
Bătând în piept o toacă răgușită.
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e sufletul călugăr de pripas,
La miezul nopții fără să se-nchine
Mi-a poposit în trup și mi-a rămas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de iarnă
Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... și sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la ușa înghețată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți la Zarcă
Șoapte putrede, nu voci,
Bezne înfiorătoare.
Ca-ntr-o baltă duhnitoare
Colcăim, bieți mormoloci.
Ce urși vin din peșteri reci
Și sub pașii grei ne calcă?
Dai un geamăt, strâmbi o falcă
Și adormi apoi pe veci.
Ca din haos, din abis,
Vântul sub zăbrele plânge;
Leșul lunii, plin de sânge,
Se rostogolește-n vis.
Stelele cu ochi de lup
Ies din văgăuni la pânde.
Haite de vampiri, flămânde,
Ne sug sângele din trup.
Ah, degeaba facem cruci
Să ne ocrotească Domnul,
Să nu ne mai fie somnul
Plin de șerpi și de năluci!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și pământul
Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopții ține parcă-n mâni pământul
și suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n brațe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind,
ca să-ți topesc zăpada umerilor goi,
și ca să-ți sorb, flămând să-ți mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopții o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aș vrea să fim și noi
cenușa,
noi și - pământul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina hoiturilor
Palatul ei este făcut din cranii.
Coroana ei este făcută din ultimele așchii
Sărite din nava vieții.
Tronul ei e un eșafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate și brancarda sfârșitului.
Mantia ei este noaptea ultimului sânge.
Regatul ei este gol
Deșertul lumii, din care ultimul țipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea și-n tăcerea și-n surzenia golfului
Întorcându-se, micșorat, mut,
Să domnească peste acea liniște.
poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viața și cântecele ciorii" Ted Hughes editura CORESI, ediție 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nocturn
ca un somn al pietrei
aripa nopții
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase
asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleași incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenței
vreun vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor e...
Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.
E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă nocturnă
Veac după veac, născută dintr-un murmur,
Înotătoare-nceată, tu ai venit să sufli
Steaua roșie, steaua albastră,
Fanale ale vâltorilor fără zăgazuri.
Am văzut straniul tău umăr,
Împrăștiind uleiul beznelor,
Apărând din ele mai aproape decât visul.
Iată, te sui
În infinitul sângelui...
Degetele tale îmi deschid trupul,
Putere necunoscută.
fabulă clasică de Robert Vivier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și sânge, adresa este: